Stai si mergi in fiecare zi pe strada, vezi un om, vezi un altul, vezi toata lumea la un loc intr-o agitatie si intr-o miscare continua.
Insa fiecare om are povestea lui, fiecare om are ceva special, fiecare om e un actor.
E un film in care noi traim si in care noi ne jucam fiecare rolul, unii mai bine si altii mai rau. Spectatorii sunt cei de langa noi, de asemenea, si ei actori de film in celelalte filme ale vietii lor. Asa ne intrepatrundem si suntem unii langa ceilalti intr-o distributie imensa.
Televiziunea a fost de la inceput ceva ce ne-a fascinat, ceva care ne tine, acum, atintiti in fata micilor ecrane.
Uitandu-ne pe strada, oricine ar vrea sa apara la televizor, sa fie faimos, sa se vada pe sticla.
Si, ne bucura cu ceva asta? A ajuns sa fie atat de cotidian sa vezi un reporter pe strada, sa vezi un film ca se filmeaza in pasajul de la Victoriei sau oriunde altundeva, incat stau sa ma intreb, cat de fascinanta mai e viata de film, viata de actor.
Lucrand in domeniu, este tot o munca ca toate celelalte, obositoare, cu stress, cu sefi si cu targeturi de indeplinit.
Si, pana la urma, viata e ca un film, iar filmul ca o viata. Iar noi actori, priviti de niste camere de filmat … nevazute.
Iar de cele mai multe ori, viata bate filmul …
Asta n-am zis-o eu, dar poate sper sa apar in vreun film .