Un pas în urma serafimilor (2017)
Eu aș vrea să mă întâlnesc cu regizorul și directorul de imagine de la filmul Un pas în urma serafimilor, să vină cu camera RED și să le dau cu camera în cap și să le zic:
”Voi unde ați învățat să filmati
La Hyperion?
Cine v-a învățat să filmați cu camera în mână?
De stabilizare de imagine n-ați auzit?
Voi ați văzut filmul ăsta la cinema sau doar pe ecranul de preview?”
Eu ca blogger, vlogger, om de televiziune și online (vaai câte titulaturi) apreciez de altfel filmul ăsta. Pentru 2017 e cel mai bun film românesc. Dar atât poate.
Altfel filmul este aproape perfect. Și faptul că are subtitare în engleză pe cinematografele din România, înseamnă că filmul ăsta candidează pentru ceva premii internaționale și ceva festivaluri de film.
Povestea este una interesantă: viața ascunsă a seminariștilor de la teologie. Pe scurt, povestea nu diferă mult față de ce făceam noi în liceu, în anii noștri de liceu. Se vede că scenaristul s-a inspirat dintr-o poveste reală, a lui sau a altcuiva și a expus-o astfel pe peliculă. Filmul conține de toate: intrigă, sex explicit, bătaie, momente moarte, preoți și ”patriarhul Daniel”. Deci are toate rețetele de succes.
Însă filmul ăsta nu are marketing. La nivelul lui, trebuia să aibă un marketing impresionant, să scrie ziarele de el, să fie așteptat cu sufletul la gură, să aibă zeci de milioane de view-uri pe Facebook și așa mai departe. Aici au greșit și la imaginile filmate din mână care te fac să ți se facă rău în sala de cinema. În rest filmul e bun, e recomandabil, e de văzut, e de felicitat și de acordat premii.
Momentul preferat din film este probabil faza când se ascund în spatele dulapului. Și faptul că au fost filmate cadre la Pitești, la liceul în care am învățat eu. Închisoarea din Pitești.
Filmul se poate vedea la Cinema City, iar daca acest trailer nu vă convinge, întrebați-mă să vă povestesc cum popii fac sex în timpul seminarului sau cum chiulesc de la cursuri sau cum se fac scutiri și cum funcționează securitatea din cadrul seminarului și cum sunt de fapt învățați preoții de mici copii să devină mici securiști, să toarne și să păcătuiască și să îi sape pe ceilalți pentru binele lor.
