De-a lungul vremii, Gica Petrescu a incantat lumea cu celebrele lui melodii: “Casuta noastra”, “Sapte vai si-o vale adanca”, “Bucuresti, mai, Bucuresti”, “La crasma din Ferentari”, “Lalele, lalele”, “Uite asa as vrea sa mor” si multe altele. Unele dintre aceste piese, cum era de asteptat, au fost preluate de generatia tanara de artisti sau mai degraba “asasinate” pe ritmuri de house, tehno, dance. Dar asta este alta poveste. Un lucru este cert: ca suntem tineri sau batrani, o petrecere fara muzica lui Gica Petrescu nu este completa.
Maestrul Gica este printre putinii din lume care si-au imprimat muzica de la discuri de patefon, de pick-up, casete pana la CD-uri. Pe langa muzica de petrecere, pe langa romantele sale inegalabile, in discografia domniei sale se pot intalni si melodii de mare melancolie, chiar triste. Probabil destinate – cum ar spune artistul – “diminetilor de dupa petrecere, cand, se stie, cu totii devin melancolici”.
In anul 2003, cand Gica Petrescu a implinit venerabila varsta de 88 de ani, a fost decorat de catre presedintele Romaniei cu Ordinul National “Steaua Romaniei” pentru activitatea prestigioasa in domeniul artei muzicale. El a fost ridicat la rang de Cavaler, alaturi de profesorul universitar etnomuzicologul Emilia Comisel, decorata si ea cu Ordinul National “Pentru Merit” in grad de Ofiter.
La ceremonia de decernare a premiilor au fost prezente nume precum: Razvan Theodorescu, Mihai Malaimare, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Benone Sinulescu, Maria Ciobanu, Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Paraschiv Oprea etc., iar “nea Gica al nostru”, in locul unui speech plictisitor, a ales o melodie de-a lui, interpretand-o cum numai el stie mai bine.
“Maestrul Gica – spune Alexandru Arsinel – reprezinta etalonul a ceea ce inseamna marele artist de revista. Un mare cantaret, un mare cupletist, un mare profesionist, un om atasat cu trup si suflet teatrului de revista, in general, si teatrului Constantin Tanase in special. Am avut bucuria sa joc cu domnia sa intr-un film care i-a fost dedicat lui si vietii lui de artist, impreuna cu Stela Popescu. De-a lungul timpului, m-am bucurat de sfaturile lui, de indrumarea lui. Si iata ca acum, dupa ani si ani, acele sfaturi si acele ganduri bune pe care mi le-a adresat s-au materializat in cateva CD-uri pe care le-am scos cu muzica ce era cantata pana nu demult de maestrul Gica. Ii multumesc pentru sfaturi, ii multumesc pentru tot ceea ce a insemnat si inseamna inca pentru teatrul de revista romanesc”.
Acum, desi este batran si bolnav, desi ne spune “Ajunge, sunt si eu om!”, “nea Gica al nostru” este si va continua sa fie memoria vie a cantecului romanesc; il regasim printre cantaretii care si-au castigat notorietatea universala, fiind insa una dintre putinele voci prin care muzica usoara nationala a ajuns sa fie fredonata aproape in toata lumea. Si-a implinit vocatia – izvorata dintr-o pasiune adolescentina – mai ales prin eforturi proprii, dar si cu ajutorul Cezarinei, MAREA DOAMNA, cum ii placea sa o numeasca, care i-a fost sotie. Gica Petrescu canta de decenii, dandu-ne senzatia ca este vesnic… A incercat si a reusit tot ceea ce se construieste intr-o cariera de mare artist: mii de concerte, zeci de discuri, emisiuni de radio si televiziune, turnee in intreaga civilizatie a lumii. Dezinvolt, elegant, cu un aer usor ironic, dar binevoitor, de o sinceritate dezarmanta si de o generozitate sufleteasca peste masura, apare oricand si oriunde este nevoie de el, imblanzind astfel sufletele noastre. Si, in loc sa-si anunte desfrunzisul, inregistreaza in 1994 un CD – “Eternul Gica”. Acest disc reprezinta o lectie de munca, perseverenta, onestitate profesionala. Albumul sta marturie a performantei extraordinare, invita totodata la acea petrecere cu “tambal, vioara si cobzar” pe care el, “nea Gica al nostru”, stie s-o infiripe, pentru rasplata in lacrimi si aplauze a romanului de pretutindeni. Este tot ceea ce ii lipsea din impresionanta cariera; vocea care a strabatut decenii rasare miraculos de proaspata in decisiva demonstratie – fericita modalitate de recuperare a unor superbe cantece dintr-o zestre sonora de mare pret a muzicii usoare romanesti.
Un articol de Stefania Bunea (c) Romanialibera.ro
)){kind=link}