Inca sunt sub influenta filmului din week-end si nu ma pot gandi la scenarii fanteziste. De fapt nu sunt chiar fanteziste pentru ca sunt reale. Iar astea se stabilesc seara la bautura sau dimineata in functie de cine se trezeste cu fata la perete.
Din pacate in cele mai multe dintre cazuri castiga prostia. Prostia unui prim ministru care se crede el ca are cu ce si vrea sa demonstreze ca poate, prostia partidului care sta agatat de ciolan doar, doar mai prinde fiecare cate ceva si atat.
Da, Nica nu mai e. Desi n-ar fi vrut sa fie de la inceput. A fost numit ministru, a venit si a spus ca va face. A facut afirmatii gratuite, s-a atacat PD-L-ul pentru ca le-a dat peste cap solutiile inteligente de turism electoral, sau pentru ca i-a acuzat indirect pe cativa dintre ei de afaceri necurate.
Hai sa o luam altfel. Partidele politice au nevoie de bani. Banii nu se fac la imprimanta (ba se fac, dar nu e asta subiectul), iar banii aia vin de la prieteni, de la firme, de la sponsorizari din mafie si asa mai departe. Pentru banii aia partidele promit diverse legi, diverse inlesniri si tot soiul de chestii ca sa le mearga lor bine si firmelor ce ii sustin. Daca vine unul ca Nica si spune ca una din firmele astea va face prostii, firma se sperie, se actioneaza telefonul scurt si ministrul ala care face “afirmatii gratuite” zboara.
Si cine nu face afirmatii gratuite? Geoana care ne zice ca da 25.000 de euro daca va intoarceti in tara? Mai nou care zice ca face 50.000 de locuinte? Sau Boc care zice ca taie din buget, dar in loc sa modernizeze institutiile statului sta si tace malc pentru ca a primit banii de la FMI?
In principiu chestiile astea sunt la alt nivel, de genul hai baiete, sunt seful tau, fa ca mine ca sa ne fie bine, nu afla nimeni. Dar sefu, asa nu e corect. Bine, las ca la poarta e coada de baieti care vor sa se afirme. Si se aplica demisia.
Trista tara avem.