Imi amintesc ca acum ceva ani de zile, tata ma tot invata sa nu ma apuc sa beau. Si daca ma apuc sa beau sa nu ma apuc sa beau de suparare, ca nu are nici un rost, ca asta aduce numai probleme si ca nu face bine.
Si vazandu-ma in fata faptului, mi-am spus de fiecare data. Eu nu beau de suparare, desi eram suparat atunci cand se deschidea sticla de bere sau tarie. Ma simteam bine atunci, dar nu reuseam sa gasesc niciodata un motiv fericit pentru care sa beau. Asa ca am renuntat.
Acum, tu de ce bei? Ca sa te afli in treaba? Ca alcoolul este viata? Ca asa zic prietenii tai? Ca n-ai bani? Ca nu te gandesti la ziua de maine?