M-am jucat azi cu un macbook air. A fost adus din Japonia ca in Europa(nu supermarket) nu se gaseste. Drept urmare am stat sa-l instalez, mi-am prins urechile in tastatura aia cu caracetere japoneze, si m-am descurcat singur. Partea buna e ca mi-a dat voie sa il instalez in engleza, ceea ce e bine. Partea proasta e ca n-am reusit inca sa gasesc de unde modific regiunea sa nu mai fie in statele unite, ci in niste tari mai orientale ca Romania.
In schimb m-a impresionat foarte mult faptul ca e subtire, cum ar veni cat 10 coli de hartie una peste alta, si cantareste la fel de mult. N-a avut adaptor electric pentru prizele noastre, drept urmare a trebuit sa fac o improvizatie la transformator, dar mi-a placut mult plug in-ul electric pe baza de magnet.
Are in plus sistemul de operare. Acum stiu ca poti sa ii cumperi tot soiul de device-uri (retea pe USB, CD-rom pe USB si o groaza de chestii), dar de ce sa ai activat in software optiunile de ethernet si firewire, atat timp cat n-ai mufe pentru asa ceva. Are doar doua mufe USB si una jack, un webcam misto, care s-a activat sa faca o poza cand am creat primul cont, si atat.
Adica asta e tot calculatorul, simplu, dragut, incredibil de usor, sper ca la fel de rezistent, sper ca are o autonomie misto a bateriei (cu ce a venit din fabrica m-a tinut o ora si un pic), hard disk de 60 de giga solid. Se incinge un pic, dar si poate sa faca niste chestii. Wireless-ul merge foarte bine in unele zone in care notebook-urile n-au semnal, iar aplicatiile se instaleaza la fel de repede ca pe un sistem apple cu diskuri SATA si in RAID.
Pe scurt impresionat de el, e foarte bun pentru business, student, chiar si home use. Ma gandesc ca l-ar prefera gagicile, oamenii la costum ce nu vor sa care genti foarte voluminoase si grele cu laptopuri si studentii ingrijiti. Si pentru 1.300 de dolari, merita pana si ultimul banut. Mai ales pentru ca e MAC.
Urmatorul articol va fi despre cum se pune windows pe el. 🙂