Late post caused by inexistent internet connection.
Sunt la o cafea in aeroport, cum mai am de asteptat vreo cateva ore pana la urmatorul zbor, ma uit la o televiziune de stiri nemteasca . Ma mira nu stirile prezentate, care pot fi de orice fel, de la stiri bune la stiri mai putin bune, dar ma mira maniera in care aceste stiri sunt difuzate. Indiferent (cred) daca e ceva bun sau rau, prezentatoarele zambesc, se uita in camera de parca s-ar uita la cineva drag, nu au grimase atunci cand regizorul uita sa le scoata din direct.
Si acum inteleg. Probabil ca starea de bine a unei natiuni este data si de cum sunt prezentate stirile respective, de cat de fericit este prezentatorul, de cat de bine se simte el. Si daca un prezentator de stiri iti zambeste si iti spune ca va fi bine atunci totul se rezolva.
In schimb, la noi presa este decimata. Salariile sunt taiate, toate veniturile sunt impozitate. Facand asta, prezentatorul atunci cand iti citeste prompterul uita sa zambeasca, face doar un lucru mecanic sau mai rau, se incrunta si se uita in camera suparat, gandindu-se la problemele sale din ziua ce va veni, la ce taxe mai are de platit, la ce cozi mai are de stat si asa mai departe.
Sa nu credeti ca as fi impotriva taxarii jurnalistilor, din contra, daca tara are nevoie si ofera ceva in schimb toate veniturile trebuie taxate, in schimb sunt impotriva decimarii unei meserii si a unor oameni care teoretic trebuie sa vina si sa informeze populatia ca va fi bine. Daca ei nu fac asta, atunci cine sa ne spuna ca va fi bine? Sperietoarea de la Cotroceni sau piticul de bucatarie de la Victoria?