Tatal Fantoma (2011)
Anul trecut la TIFF am ratat filmul asta. Nu stiu de ce, dar ar fi trebuit sa il vad acolo. Din fericire am avut privilegiul si onoarea sa-l vad in aceasta seara alaturi de regizorul Lucian Georgescu, alaturi de Mihaela Sirbu si alaturi de maestrul Marcel Iures.
Am stat de vorba cu Marcel Iures cateva ore dupa film, dar asta o voi dezbate intr-un material urmator. Pana atunci sa va zic de film.
Filmul te prinde, de la inceput si pana la final. Te ia, te ridica, te zboara si te aseaza. Are doar 90 de minute, dar le savurezi in continuu. Cred ca e singurul film romanesc din ultima perioada care nu are momente moarte, in care actiunea nu moare si nu te apuci sa te uiti in telefon ca sa treaca mai repede. Nu ai timp sa casti, nu ai timp sa bei din suc. Si totusi nu e un film de actiune. E un fel de poveste de dragoste, un fel de drama, un fel de poveste in care aproape ca nu stii ce e real si ce e fantezie.
Astept ca filmul sa castige si mai multe premii la festivalele de afara. In schimb voi il puteti vedea la cinema din 2 martie.
Filmul e inregistrat pe pelicula, asa cum nu mai sunt multe filme noi. Si trebuie savurat pana la finalul genericului de final.
—
