Statul m-a invatat ca facerea de bine este incest!

Mirela V.

De ieri cred ca mi-am descoperit o noua pasiune. Stau si ma gandesc cum sa fentez statul si sa nu mai platesc impozite. Si, cum mintea mea diabolica reuseste absolut tot timpul sa gaseasca solutii, ma simt satisfacuta. Viabilitatea acestora va fi demonstrata in timp.

Am inceput acum vreo trei anisori o relatie timida si virgina cu statul, angajandu-ma la un ziar local. In primele 3 luni nu am varsat niciun sentiment cu valoare monetara catre institutiile publice, pentru ca eram “in proba”.  In timp, am incheiat un contract de colaborare, am simtit cum relatia se incheaga si am considerat ca e momentul sa devin o doamna, asadar am inceput sa  platesc pentru asta.

Increderea mi-a fost capatata dupa primul an, cand am primit o epistola romantica de la ANAF in care mi s-a zis duios si lingusitor ca nu datorez iubitului meu stat nici o letcaie, dar pentru ca am fost tanara, fidela si cinstita statul imi va oferi 10 lei, rasplata pentru calcularea eronata a impozitului. Acela a fost momentul in care am simtit ca dragostea mea a evoluat si este reciproca. Eu satisfac statul si statul imi ofera transparenta. Desi nu am vazut nici in ziua de astazi acei 10 lei, chiar daca am facut o cerere in acest sens, am considerat ca gestul conteaza si ca, de fapt altii stau in calea fericirii mele cu inaltele conduceri ale poporului roman. Plus, o relatie sanatoasa porneste de la iertare si sacrificii. Eu le-am facut prima!

Cum e normal sa-ti iubesti jumatatea, am virat in continuare 10% impozit din drepturile mele de autor. Si asa au mai trecut inca vreo cateva luni, iubirea fiind constanta pana cand s-a interrupt brusc. Am divortat. Impotriva dorintei mele infocate de a ma iubi patimas cu Imparatia a stat criza financiara si imposibilitatea de a fi rasplatita. Uitandu-ma in urma, constat ca dragostea mutuala cu statul a durat oficial un anisor si trei luni. Mi-am lins ranile, mi-am revenit, am incercat din rasputeri sa iubesc din nou, dar fara “succesuri”. Insa statul nu m-a uitat! Si anul acesta si-a amintit ca am fost tanara, naiva, cinstita si bleaga si a zis sa platesc. Din nou.

Ideea capetelor luminate de a completa retroactiv impozitul de 10% oferit cu marinimie la vremea respectiva cu restul de procente mi-a produs hemoroizi. A urmat o superba lista emisa de catre CAS Brasov cu toate iubirile statului care ii datoreaza bani. M-am gasit si eu pe foaia virtuala cu 1075 lei. M-am ciupit, m-am uitat mai bine si eu eram! Corespundea chiar si adresa! E, pentru stat renunt si la dreptul la intimidate!

Si astazi am incheiat orice discutie cu statul, dandu-I pe langa sfinti, biserici, arhangheli si Dumnezei o suma frumusica de 570 de lei, in urma unei recalculari. Metoda de calcul? Procent stabilit pe salariul (net/brut)  minim pe economie, indifferent daca acesta a fost mai mic. Mult prea mult, in opinia mea de iubita batjocorita pentru un salariu de 200 de lei impozitati cu 10% timp de 15 luni. Partaj cu succesuri pentru statul roman. Constat ca si daca ma prostituam, ieseam mai castigata, material vorbind, ca de gonoree/ herpes simplex II/ sifilis ma tem. Ceea ce ii doresc si statutului.

De azi, imi promit ca voi profita pe cat posibil in orice legatura avuta cu statul. Sa fiu curva cu Imparatia suna urat. Nu-mi place. Tot de azi, m-am hotarat sa lucrez la negru. Sau sa ma apuc de colindat, cantat manele, ghicit in boabe, luat spaga. Mai bine, plec si eu spre tarile calde!

Astept sugestii pe adresa redactiei.