Pentru combaterea secetei putem să ne uităm la cele două soluții existente de când lumea și Pământul. Prima ar fi să așteptăm să plouă, să chemăm vracii și vindecătorii care să invoce norii și să chemăm ploaia.
Cea de-a doua ar fi puțin mai intruzivă și înseamnă să producem noi ploaie. Nu spun să controlăm vremea, pentru că iar apar scenariștii care spun că rușii și scutul de la Deveselu controlează vremea, dar să ne uităm la lucruri mult mai interesante care se întâmplă în jurul nostru.
Avem un râu care curge la vale. Cum ar fi să folosim apa din el pentru câmpul nostru. Cum ar fi să luăm apa din râu și să o vărsăm pe câmp. S-ar putea produce un efect asemănător ploii? Nimeni nu știe că foștii strămoși care au făcut asta ultima dată ori au decedat, ori au fost împușcați în 1989 la Revoluție.
Soluția pentru udarea câmpurilor implică costuri minime. Se ia o pompă, se ia apa din râu și se aruncă pe câmp. Se numește irigare. Iar pentru asta ai nevoie de curent electric pentru a putea porni pompa care să ia apa din râu și niște țevi sau canale care să ducă apa unde trebuie.
De ce nu se face asta? Pentru că înainte, lucrurile astea erau făcute de cineva. Nu erau făcute de fiecare om în parte, pur și simplu existau. Așa cum au existat, așa nici nu au mai existat. Și cum agricultorul nu a făcut asta cu mâna lui, nici nu are de unde să știe cum se face acest lucru. El știe să dea la sapă, de alte chestii oculte, cum ar fi irigarea câmpului trebuie să se ocupe alții, că nu este în fișa postului lor.
Aici ar putea interveni miniștrii agriculturii ca mediatori sau ca loc de suport pentru agricultori. Dar niciunul dintre acești miniștri nu știe ce să facă pentru că nici ei nu au făcut asta niciodată. Și România nu are acces la informație, iar aceste lucruri prin care se udă pământul sunt secrete și nu trebuie spuse nimănui.
A fost un ministru care a pozat pentru presă o pompă din asta care ia apa din râu și o vărsa pe câmp. Pentru că treceam pe acolo în fiecare săptâmână aproape, pompa aia a funcționat două săptămâni. După care a venit ploaia, pentru că pompa aia a declanșat și ploaia și a fost oprită. De atunci nimic. Anul ăsta nimeni nu a mai pornit pompa aia, pentru că ea consumă curent și probabil nici nu mai este acolo, pentru că a fost adusă doar pentru presă și a funcționat doar pentru presă să dea bine acel ministru – Daea – în campania electorală, uite face PSD-ul ceva.
Și mai apare acum câte un agricultor care se plâgne că nu plouă. Dar acest agricultor nu știe cine are câmpul de lângă el. Nu știe dacă pe câmpul de lângă el este apă. Și ar fi în stare să dea foc câmpului de lângă el, dacă vecinul ar avea apă și ar avea producție mai mare.
Iar aici tot ministerul agricuturii ar trebui să îi ia de mânuță și să le explice, bă, trebuie apă, faceti voi asta, cumpărați asta, luați curent de aici din firul ăsta, puneți apă pe câmp. Dar aici trebuie la minister oameni care să aibă marketingul și afacerea în sânge. Nu e cazul despre asta în guvernul Orban. El e pus acolo ca să aibă cine semna și ștampila.
Nu am văzut anul ăsta nici o pompă de irigație pornită în vreun canal, nu am văzut nici un ministru care să se laude că se lucrează undeva. Și nici măcar un copac plantat. Toată lumea stă în casă și se uită la soare cum usucă câmpurile.
Nu înțeleg de ce se așteaptă de la alții să facă ceva. A venit vreun proprietar de câmpuri – că toți au bani să cumpere materiale în presă – să spună că nu va avea rod anul ăsta, pentru că apa e la 10 kilometri de câmp și că nu îl ajută nimeni să o aducă mai aproape?
Nu mai bine nu mai facem agricultură, că tot o importăm și chemăm Google să ne pună panouri fotovoltaice pe câmp.
Foto: campania Lays cu bloggeri in 2012, vizită la o plantație de cartofi.