Ultima data cand am fost prin Slatina, era acum multi ani, cand am fost la o adunare a unei firme de tip piramidal, numita Dolphin International (ah, cred ca de acolo au numarul de telefon toti aia care ma suna sa ma invite la diverse chestii de business). Atunci orasul era ceva dezolant. Inca functiona fabrica de aluminiu, inca scotea fum, iar totul era prins intr-o negura rece si cenusie.
Sambata am fost din nou in Slatina si am gasit un oras plin de contraste. De la blocuri reabilitate termic si semafoare cu temporizator, la case construite pe strazi fara asfalt sau la obiceiuri specifice zonei in plin oras. In schimb blocurile din centru au termopane. Nu acelasi lucru se poate spune si despre cartiere. De altfel orasul e plin de gropi, dar sper ca alegerile locale sa ii mobilizeze pe cei raspunzatori sa promita asfaltarea lor. Am vazut in Slatina si parcari ocazionale sau permanente pe bani.
Oamenii par tristi, plictisiti de oras, suparati pe vecini, uitandu-se incruntati la cei care trec pe strada. Pare ieftin, pare că oamenii nu au ce alta distractie sa aleaga decat plimbarea pe pietonala din centru si cam atat.
Fata de acum 10 ani, ALRO are multe hale dezafectate. Dar in schimb a aparut fabrica Pirelli, care incarca camioane chiar si sambata dupa-amiaza.
La intoarcere m-am oprit in localitatea Scornicesti. Pentru cei care s-au nascut mai tarziu, din aceasta localitate a venit la conducerea tarii Tov. Dr. Ing. Nicolae Ceausescu. Drept urmare s-a intors asupra localitatii si le-a oferit oamenilor case, blocuri, strazi, stadion, gaze naturale.
N-am prea avut la ce sa fac poze in Scornicesti. Chiar n-am vrut sa jignesc pe cineva facand vreo poza. Dar va las sa va inchipuiti ca nu toate blocurile au gaze. Cele care au arata normal si sunt cat de cat curate, chiar daca strazile din fata nu au fost decat o singura data asfaltate, acum 30 de ani sau mai bine. In schimb blocurile care n-au gaze sunt un fel de cutii uriase, din care ies cosuri de fum, de la fiecare etaj, de la fiecare bucatarie, iar in fiecare casa exista cate o soba pe lemne. Iar cosurile alea de fum ies de la parter pana la ultimul etaj, facand blocurile sa arate ca in desenele animate pe care le-am vazut la cinema gen Ratatouille sau orice alta exemplificare a anilor 1800 din Franta.
Stadionul din Scornicesti este un mastodont arhitectural. Se vede mare la intrarea in oras, este cam cat un cartier de acolo, mai ales ca are o tribuna oficiala impozanta. In rest este in paragina, iar usile lasate deschise si ruginite nu il fac sa para ca ar mai fi fost folosit in timp.