Skyfall (2012)
Nu va voi povesti aici filmul pentru ca trebuie sa-l vedeti. James Bond revine si de data asta o face ca la carte, iarasi. Dar va voi povesti impresia de dupa film. Si daca tot m-am dus la film costumat ca un adevarat James Bond (ati vazut pe Facebook pozele), dupa film am iesit la fel cum am intrat, pe usa secreta, cu masina parcata la scara in fata intrarii secrete.
Filmul e cu atat mai misto, incat mi-a dat impresia ca masina mea e plina de chestii tehnologice si ca daca apas pe vreunul din butoanele alea luminate misto, am sansa sa accesez niste functii necunoscute ale masinii. Da, te transforma intr-un mic James Bond filmul. Si te face sa te gandesti ca ce, Daniel Craig ala e mai bun ca mine? Deloc, ia sa vedem ca si eu pot sa fac la fel. Incepand cu depasirile din trafic si continuand cu sarmul pe care fiecare trebuie sa-l afiseze. Dar mai mult decat atat, James Bond-ul din fiecare se manifesta la locul de munca, atunci cand rezolva imediat orice problema sau provocare aparuta.
Filmul e de vazut, iar berea e de baut. Si nu doar pentru ca Paul Markovits a fost prezent acolo, ci pentru ca masinaria de marketing e bine facuta, mai ales e facuta ca la carte. Iar aceasta masniarie de marketing se vede nu numai in promovarea filmului ci si in film. Pentru ca James Bond creste, ajunge in era tehnologica si trebuie sa demonstreze ca se poate lupta cu noile provocari ale tehnicii: internetul, servere, baze de date, securitate informatica, virusi si coduri de acces.
Si daca Adele a prins in mai putin de o luna, mai mult de un milion de afisari pe zi pentru aceasta piesa. Atunci ganditi-va ca filmul va prinde si va tine pe scaun aproape doua ore si jumatate.
Recomandare de vizualizare: IMAX 2D. (sau orice alt ecran mare)
