Cristi scrie ca avem doua sarbatori mari, Pastele si Craciunul. Am auzit ieri la televizor expresia “Dupa un an de munca, romanii se relaxeaza de Paste”.
Unde? Cand? Cum? Si iar ma uit la televizor si vad cum romanii se inghesuie in ultima zi dinaintea pastelui la cumparaturi. Asta din cauza ca pentru unii munca le-a mancat timpul, pentru altii – lenea.
De doi ani de zile nu am mai fost la biserica. Si nu pentru ca nu as dori, ci pentru ca nu am putut. Din cauza de timp din cauza de stabilitate spirituala deteriorata.
Si de asta ma intreb, cand sarbatori? Ce simti de sarbatori? Doar faptul ca te duci la munca si glumesti cu colegii? Doar faptul ca faci curat acasa, ca sa fie ordine pentru tine insuti? Doar … obligatia de a te comporta si de a te conforma unor obiceiuri de sarbatori? Doar … obligatia de a te duce la biserica ca sa iti respecti religia?
Undeva … in trecut … cand eram mai mic … visam … visam ca voi fi mare … si ce voi face cand sunt mare … eu … mi-am indeplinit visul. Insa … am ramas fara timp … am ramas fara nimic, vreau sa am timp sa visez …. sa stau sa visez sa imi inchipui … sa mai stabilesc un target pe care sa il ating si sa il indeplinesc. Pana una alta stau si ma conformez obligatiilor.
De ce trebuie sa ma conformez obligatiilor? Sau, de ce imi impun obligatii fata de care trebuie sa ma conformez? Atat timp cat sunt mare … sunt liber si trebuie sa fac ce vreau? Atunci … unde intervine obligatia?