Sa-mi mai iau casa?
Acum ceva timp am citit articole in presa despre cartierele de dormitoare din Franta. Cand spun cartiere de dormitoare ma refeream la acele cartiere cu blocuri in care apartamentele nu ofera prea multe, decat un loc de dormit, un loc de facut dus si cam atat. Iar pentru asta chiria e ieftina sau chiar pretul de achizitie al apartamentelor respective este unul mic. Trecand timpul si tot stand in chirie in Bucuresti m-am gandit la un moment dat sa-mi iau casa mea. Din cauza evenimentelor financiare nu prea mi-a iesit. In schimb, din cand in cand, mai apare cate un val de prieteni care ma tot intreaba cand imi iau casa. Si e un fel de repros faza sa n-am casa mea.
Teoretic acum vreo doi ani preturile apartamentelor erau foarte mari, nu prea se putea atinge oricine de asa ceva. Trebuia sa ai un salariu baban, sa ai bani pusi deoparte si sa fii pregatit financiar pentru avans, taxe notariale, cadastru si multe altele.
Acum preturile au scazut, pe alocuri si pana la jumatate fata de acum doi ani. Mai mult decat atat si antreprenorii imobiliari au refacut ofertele astfel incat au mai scazut din metrii patrati ai apartamentului,
Si toata treaba asta ca sa vina mai multi clienti. Si eu in ultimii ani am tot vizitat ansambluri rezidentiale, iar fiecare dintre ele iti ofera cate ceva in plus, doar, doar sa te muti la ei. In principiu nu e usor. Pentru ca nimeni nu are bani si dispozitia sa se mute acum intr-o casa, iar peste cativa ani sa o schimbe ca pe o masina. Se strang destule, haine, mobile, electrocasnice care sunt greu de carat dintr-un loc in celalalt. Asa incat decizia cumpararii unei case pentru mine va fi una foarte importanta.
Cunosc foarte bine atat piata imobiliara, cat si agentii imobiliari. Stiu cum vor sa vanda, ce vor sa vanda, cum o fac si totul e doar pentru interesul lor. De-a lungul timpului au tot fost oferte care mai de care mai atragatoare, iar fiecare oferta a avut cate o hiba, de la preturile mari de intretinere, la lipsa utilitatilor, la zone cu pene de curent, si asa mai departe. Si totusi care dintre ofertele care au mai ramas acum in picioare mai e fiabila? In Vitan unde te blochezi in trafic si n-ai locuri de parcare? In cartierul german, care din fericire e in capatul de nord al orasului, deci aproape de centru? In capatul de sud al Bucurestiului unde ai norocul sa ai metroul aproape sau ai norocul sa fii singur in mijlocul campului? Si atunci te uiti la ce? La un apartament care pleaca de la 80.000 de euro in Vitan Towers, 85.000 in Vitan Residence, la 137.000 de euro in Asmita, 53 de mii de euro in Confort, la capatul pamantului – dar mai aproape de mare(fara apa potabila), 79.000 de euro in Chitila in Rezidenz Cartierul German sau 73.000 de euro in Primavara Ghencea pe care se chinuie sa-l vanda de vreo 4 ani. Pana la urma e bine, in centru e mai scump. Dar unde pui locul de parcare (insist ca disperatul asupra lui), unde pui aerul imbacsit de Bucuresti si mai ales vara unde pui mirosul de la groapa de gunoi de la Glina care se simte pana la Unirii.
Ma uit la Rezidenz la un apartament de 3 camere, care e doar 79.000 de euro + TVA! Stai asa ca am scris si m-am pierdut cu firea. Cum adica 79.000 de mii de euro un apartament cu 3 camere? Adica sa dau doar atat si sa mor acolo? Bai, care ai sa-mi dai banii de avans si ce banca are incredere in mine sa imi cumar maine asa ceva. Daca nu-mi iese trebuie sa fac cumva ca sa pot plati direct la dezvoltator – in functie de avans si sa pot avea si oarece rate pe o perioada pe care o pot negocia cu dezvoltatorul cred. Cica ar fi la 20 minute de Carrefour Militari si la 30 minute de centru. Asta ramane de vazut. Dar oricum nu conteaza prea mult, 79.000 de euro pentru 3 camere? Ha?! In Capitala?
