Sa ma duc la referendum?
Ieri am fost intrebat de cineva de la Adevarul daca ma duc la referendum. Iata ce i-am raspuns:
Ma voi duce la referendum probabil cand ma voi trezi. Sambata seara sunt la mare, la Liberty Parade in calitate de blogger oficial, partener media si voi participa la tot concertul, mai ales pentru ca e cel mai mare eveniment dance al anului. Asta inseamna ca daca nu ma intorc duminica dimineata la 7 la hotel, ca sa pot vota inainte sa urc in camera, voi incerca sa votez dupa ce ma trezesc.
Aici iarasi intervin cateva variabile. Unde este la mare cabina de votare, cum este semnalizata, ce reclame electorale sunt in preajma ei ca sigur vor fi si cata coada este, ce atitudine, ce fel de oameni sunt la coada. Imi amintesc ca la alegerile trecute am reusit sa votez la Spitalul Caritas, unde am avut discutii la coada cu ingineri, profesori, oameni elevati cu facultati si gandire logica si corecta. Calitatea oamenilor de la coada sigur va influenta tendintele mele de vot.
In schimb, aceasta campanie electorala si aceste alegeri au transformat lupta politica in cea mai marsava si murdara campanie politica existenta vreodata undeva. Astfel incat, datoria, obligatia si necesitatea fiecarui cetatean de a participa la vot s-a transformat in partizanat politic. Un drept al cuiva de a se duce si a isi manifesta opinia pro sau contra este acum interpretat intr-un anume fel. Iar aceasta este cel mai mare rau pe care il poate face cineva acestui referendum.
Nu comentez masurile referendumului: camerele video, listele suplimentare, urnele nesigilate si asa mai departe, dar imi amintesc de episodul 2 sau 3 din las fierbinti, sezonul 1 in care tehnicile de votare si de fraudare ale votului au fost frumos evidentiate.
