Romanii din Anglia

Saptamana trecuta la Londra, imediat ce am ajuns si m-am cazat, am fugit prin oras. Aveam cateva ore libere si am vrut sa ma vad cu doi prieteni sa ne bucuram impreuna. Si cum eram aproape, foloseam Google Maps ca sa ajung in locatia respectiva. Asa incat stateam cu ochii in telefon, ca orice alt londonez preocupat de tara lui si de lucrurile din jur.

Asa incat treceam prin mijlocul parcului Russel. Si cum in mijlocul parcului erau niste banci, un baiat statea pe o banca si manca ceva la caserola. Nu l-am bagat in seama, pana cand l-am auzit vorbind la telefon in ardeleneste: “No! Acum ai inteles cum trebuie sa vorbesti?”  Am zis hai frate, nici nu am coborat bine din hotel si am dat de romani?

Mai tarziu, prin centru alt grup de romani, discutau tare despre nu stiu ce eveniment a avut loc la metrou. Adevarul e ca acolo la metrou ori ia foc cate un tren  ori se strica cate un semnal ori apare cate un “man on tracks”, adica sinucigas. Si asta cam da peste cap programul metrourilor.

Si atunci de ce se tem englezii de noi? Pentru ca noi suntem deja acolo si suntem mai multi decat isi inchipuie ei. Singura diferenta e ca astia care suntem acolo stim engleza si muncim, nu cersim.

Continuand. Intr-o seara, intr-o carciuma, dupa ce am baut cateva beri si barmanul dorea sa inchida barul, la ora 11 seara, am remarcat pe peretele barului o poza cu Vlad Tepes.

Drept urmare l-am intrebat pe barman de unde poza. Si a inceput sa povesteasca ca e de la unul din clientii fideli ai carciumii care a fost in Romania, caruia i-a placut tara noastra si pentru ca i-a placut atat de mult s-a intors cu ceva si pentru Anglia, iar astfel poza de acolo tine loc de promo pentru Romania.
Si asta intr-o carciuma englezeasca, plina de englezi, intr-un loc din Londra, langa hotelul Soho.

Ei bine, cu tot cu printul Charles si cu toate povestile astea, noi nu avem awarness in afara. Nu avem povesti de succes, nu avem povesti bune, nu ne duce nimeni lauda. Sunt prea putini deci acestia care isi duc pozele in carciumi. Si e de apreciat ca un barman vorbeste de bine cu clientii sai despre Romania si despre Dracula. Si e remarcabil ca barmanul respectiv cunoaste povestea lui Dracula si ca nu exista si nici n-a existat. Dar nu avem nevoie de povestile din Daily Mail. Si daca acestea apar, avem nevoie si de povestile bune.

Pentru ca angajatorii englezi nu stau sa se uite ca tu esti capabil sau nu. Ei stau sa citeasca Daily Mail. La fel si politicienii europeni. Degeaba aud ei de Romania din an in pasti, cand se duce cineva de la noi sa ii pupe in cur, daca ei vad la Sky News scandalul carnii de cal. Si Sky News vad in fiecare seara. Politicienii romani ii vad mai rar. Pentru ca nici europarlamentarii nostri nu se duc la lucru. Si daca se duc la lucru nu vorbesc cu nimeni, de parca ceilalti din Europa ar avea ciuma.

Si cu ce ne-am dres noi imaginea dupa scandalul cu Adrian Severin. Linkuri: 1, 2, 3, 4. Exact. Cu nimic.

Si atunci de ce vrem in Europa? Daca noi nu le dam incredere europenilor. Daca noi nu ii pacalim ca la noi e bine? Suntem ca tocilarii aia din banca scolii care stau si inghit orice pumn isi iau in cap.