Romania mai poate iesi in strada? Noi nu avem sindicate ca la greci

Subtitlu: e uşor să fii activist cu o tastatură în faţă şi fără să-ţi asumi nicio răspundere.

Revolutia din ’89 a fost relativ simpla. Niste baieti s-au batut la Timisoara cu fortele de ordine, iar Ceausescu ca sa demonstreze ca el e inca mare si tare a chemat poporul in fata CC-ului sa le explice ca situatia e roza, ca noi stam bine, ca marim lefurile si ca facem tot ce trebuie. Poporul in schimb auzind diverse, din diverse surse a zis pana aici, acum facem scandal. Cativa au inceput sa tipe, in timp ce toata piata statea mirata si se uita la ei.

Am auzit o groaza de tineri care au crezut ca mintingurile PSD de 1 mai erau scanteia care va anima miscarea de protest din tara. Am auzit voci care spuneau ca sunt pregatiti sa iasa afara sa huiduie, sa tzipe, sa faca scandal, doar  asa poate s-ar putea face auziti.

Stam si ne uitam la greci si vorbim despre ei toata ziua. Ca ei au iesit in strada, ca la ei se poate, ca la ei sunt sindicatele, ca ei se bat cu fortele de ordine. Sa ne uitam insa ce avem si noi aici, nu mare lucru. Sindicatele sunt acolo doar ca asa scrie pe hartie, iar liderii sindicali in loc sa se bata pentru salarii si drepturile salariatilor, in loc sa ceara retehnologizare sau introducerea nu stiu carei solutii mai bune pentru a munci mai putin si pentru a produce mai mult, ei stau.

In principiu sindicatele ar trebui sa reprezinte interesele angajatilor in fata patronatului. Dar ar trebui sa vina cu solutii pentru patronat astfel incat munca salariatilor sa fie mai usoara, dar si productia mai mare. In principiu sindicatele ar trebui sa se implice ca profitul firmei sa fie cat mai mare,  iar angajatii sa aiba chef de munca.

La noi sindicatele vin si cer salarii. Patronatul le spune ca ei nu produc, atunci de ce sa le mareasca salariile, iar sindicatele zic ca fac greva. In replica patronatul le da mici favoruri liderilor de sindicat sa le spuna angajatilor ca totul e bine  ca sa nu se intample vreo greva, iar acestia se duc sa minta muncitorii ca totul e bine si frumos, desi asta nu e.

In schimb daca nu se ajunge la un consens, sindicatele trebuie sa isi scoata membrii in strada sa protesteze. In timp ce peste tot se intampla proteste interesante, impresionante, cu pancarte cu scenarii, la noi vin oamenii la proteste sa asculte concerte de muzica populara, iar asta numim noi protest.

Pentru ca suntem in 2010 si avem toti acces la facebook, oamenii au creat o pagina de facebook unde isi manifesta supararea si unde protesteaza impotriva regimului. Nimeni nu spune nimic palpabil, masurabil. Toata lumea se ascunde in spatele monitorului si de aici ii da cu hua, hua, hua.

Mi-e oarecum greu sa cred ca noi am putea face un #pman sau vreun eveniment din Grecia, iar astea au fost organizate pe messenger. Eu stiu ca noi suntem putin mai comozi si avem oarece lene in a ne deplasa, plus ca e trafic si n-avem locuri de aprcare cand venim la protest. Nu?