Razbunare sau … realitate sau fictiune

Asta trebuie sa v-o povestesc. Inainte sa ma lege. Pentru ca am comis-o. In principiu, nu-mi e frica. Pentru ca vecinul n-are adresa blogului meu. Si nici nu cred ca cititul e punctul lui forte. Dar s-ar putea sa aiba amprentele mele.
Am facut ieri seara, sambata fiind, sedinta cu baietii din bloc. La o bere, un Rammstein si un rummy la mine acasa. Si s-a decis, in unanimitate, ca a venit vremea sa luam atitudine impotriva acestui momarlan de vecin care ne polueaza fonic vietile, si asa prea scurte.
Dupa cateva beri am ajuns la o solutie.
Dupa alte cateva beri, ne-am razgandit.
Si tot asa pana cand am gasit solutia perfecta: Vecinul trebuie izolat. Dar nu oricum. Trebuie inchis.
Am facut lista de materiale necesare. Materialele erau in boxa lu` tipu` de la 5. Am coborat la subsol. Am luat materialele.
Era vreo 2 ceasul. Noaptea. Am uitat sa va spun ce materiale erau… Erau vreo 50 de caramizi, adezivul necesar si o cutie de var. Presupun ca v-ati prins deja ce s-a intamplat mai departe…
Daca nu, sa va explic.
In cea mai mare liniste, si cu acordul (si ajutorul) altor vecini, i-am zidit momarletelui usa de la intrare. Da` zidita calumea. Nu am facut treaba de mantuiala.
Si, dupa ce am zidit-o, am si dat-o cu var, astfel incat, la 8 dimineata, care trecea pe palier, ramanea surprins ca, din trei usi pe etaj, au ramas doar doua.
Presupun ca v-ati dat seama ca n-am dormit pana nu s-a trezit manelistul, ca trebuia sa vedem reactia.
Pe la 9, se trezeste taranul. Stim asta pentru ca am auzit vocea lu` Gutza Putza de Maimutza. Ca fulgerul am coborat jos, si am luat cateva beri la cutie (pentru ca berea la cutie e mai practica, si se raceste mai usor), si ne-am prins locuri pe palier, sa auzim macar reactia tartanului.
S-a facut 10:30. Deja doua doze de fiecare erau gata. De bere, nu de fiecare. Coboram, si mai luam o serie.
11:12. Se aude o cheie in usa. Incepe distractia. Se invarte cheia. O data. De doua ori. Se aude lantul. Si yala. O data. De doua ori. Clanta.
Din momentul asta, nu cred ca puteti nici macar sa va imaginati cam cat de tare se putea rade. Am febra musculara. Poate de la carat si zidit, dar ma indoiesc. Nu am mai ras in halul ala de ani de zile.
Se aud injuraturi. Care acopera rasul nostru. Bufnituri, dumnezei, pumni, picioare, rasete, mame, morti. “Unde mortii mamii lui e ciocanul ala?” se aude de dupa usa, semn ca trebuie sa spargem gasca.
Tipu` de la 5, constructor de meserie, ne linisteste, spunand ca are incredere in lucrarea facuta, si “n-o da jos un laba trista ca asta din doua ciocane”.
L-am crezut. A avut dreptate.
A spart taranul pana la 12 si un sfert. Cruci, dumnezei, tot tacamul.
Noi deja eram plecati, ascultam de la mine din casa, chicotind. Nu se mai aud zgomote, semn ca a terminat.
Se aud pasi pe scari.
O bataie violenta in usa mea.
Imediat arunc tricoul de pe mine, pantalonii scurti, raman in boxeri si ma ciufulesc. Imi iau fata de abia trezit din somn, si deschid usa. Nu inteleg ce spune. Il calmez cu un simplu “Poftim? Mai spuneti odata, ca n-am inteles…”, si incep sa inteleg.
Ca se duce la politie, si ma reclama, si face scandal, si-mi iau amenda, si ma da afara din bloc (ca parca-i blocu` construit pe tarlaua lu` ta`su`…) si o sa vad eu…
La care, brusc ma trezesc si-i spun:”Adica, cum mai nesimtitule? Tu spargi pereti de o ora, duminica la 12, si nu ma lasi sa dorm, si tot tu te duci la politie sa faci scandal? Du`te la politie, da` mai intai du`te`n pula mea!”.
Si inchid usa. Liniste.
M-am uitat pe vizor, pentru ca am crezut ca a facut infarct. Nu. Nu murise.
In schimb a stat perplex vreo 3 minute in fata usii mele.
Dupa care a plecat. Cred ca la politie.
Acum il asteapta altceva.

Ca idei mai am.

Primita pe mail ;;)