Avem o avalanșă de filme în cinematografe în această perioadă post-pandemică. După mai bine de doi ani când sălile de cinema au fost închise, iar spectatorii nu au mai avut parte de conversațiile din filme, acum foarte multe producții încep să se lanseze pe bandă rulantă, am putea spune.
În schimb, în România prezența la cinema este puțin atipică. După o perioadă în vremea comunismului, în care cinematograful era cam singura distracție prezentă pentru mase, acum acesta a ajuns să fie ignorat de public, pentru că a apărut televizorul color și toată lumea are televizor acasă pentru a vedea filme. De asta aveam la un moment dat filme care se proiectau cu 3 oameni în sală. De asta vedem cum se închid cinematografe care aparțin regiei de stat de cinematografie, pentru că nu pot susține costurile de energie, atât timp cât nu au spectatori.
Dar producătorii se încăpățânează să aducă noi filme, întâi la cinema, apoi pe micul ecran.
Și când vine vorba de Ramon, vedem aici o idee a lui Pavel Bartoș, care idee a apărut și într-un scenariu, dar și în rolul principal al filmului. Chiar dacă Pavel Bartoș este Ramon, pe mine filmul m-a cucerit (atenție spolier) la faza când i-a spus pe scena ”Bai ce seamănă cu Bartoș al nostru!”.
Filmul este o comedie și contrar tuturor comediilor pe care le-am mai avut până acum, nu conține nici măcar o înjurătură. Deci poți face și o comedie fără înjurături. Cine ar fi crezut?
Filmul are câteva elemente din cele care l-au marcat pe Pavel până acum și, pentru cei care au văzut filme vechi, are și elemente din filmele din perioada înfloritoare a Bucureștiului. Cum ar fi elemente din Buletin de București, reinterpretate.
Narațiunea din film este constantă, fără momente moarte, fără monologuri și dialoguri inutile la un moment dat, fără să zăbovească prea mult pe un anume personaj sau pe un anume moment. Filmul Ramon pare a fi bine gândit pentru a păstra lumea atentă în fața ecranului și ca să nu îi plictisească să se uite în telefon. Și are și anumite momente care ar putea fi folosite pentru pauze publicitare, atunci când va intra pe TV.
Și pentru că de Crăciun s-ar putea să-l vedem la PROTV, Ramon e filmat foarte bine. Elementele de noapte nu au mizerii pe imagine și se văd foarte clar. Elementele din București sunt curate, chiar dacă avem acolo Pasajul Unirii înainte de a fi reabilitat. Și orașul nu este portretizat ca un ghetou rău famat, deși personajul principal pățește aici niște lucruri rele.
Am apreciat faptul că în film apare Aeroportul Băneasa, după ce a fost reabilitat. Iar povestea filmului este … cum să zic eu, fără un epitet prea puternic, este decentă.
Merită să mergi să vezi Ramon la cinema, într-o seară, chiar într-un week-end. Îți va umple inima cu bucurie, vei râde, te vei bucura să descoperi că poți avea povești de dragoste și în București.