Presa trebuie sa se schimbe
In 2011, in Statele Unite, am fost la o cina cu alti jurnalisti, batrani, cu experienta, trecuti prin tot ceea ce inseamna cresterea si decaderea meseriei de jurnalist, din Statele Unite.
Si acolo ca si aici, exista trusturi media cu probleme, exista trusturi media care se inchid, venituri de publicitate care scad, audiente care scad. Si americanii ziceau: am stat si ne-am gandit, ideea asta de trust media, care sa plateasca salarii nu mai poate exista. Pentru ca nu e sustenabil pentru trust si nici pentru creatorul de continut. Si oamenii astia cu care stateam eu de vorba, majoritatea cu par alb, sustineau ca fiecare jurnalist nu va mai putea fi in viitor angajatul unui trust media, ci ca va fi un colaborator al tuturor. Si ca asa ar trebui sa isi revina jurnalismul acolo unde eram obisnuiti sa fie. Si practic, ar trebui ca jurnalistul sa isi produca singur materialul, apoi sa se duca cu el sa-l vanda si astfel sa fie platit.
N-am mai intalnit persoanele astea din 2011 pana acum. Sau probabil ar fi trebuit sa le intalnesc, dar nu le-am recunoscut. Insa, cel putin productia de show-uri de divertisment si talk show-uri s-a schimbat in Statele Unite. Oamenii au descoperit internetul si se bucura astfel de un alt public, vin sa atraga un alt public, sa isi faca awarness si sa reuseasca sa isi mentina astfel acele cote de audienta.
Si ma bucur cand vad ca americanii inteleg ce este acela internet, sunt vreo 10 milioane de abonati Netflix. Oameni care folosesc internetul sa vizioneze programele TV cand vor, ce anume vor.
Exemplele bune sunt doua: Jimmy Kimmel
Isi marunteste emisiunea si o urca pe youtube. Urca pe youtube cele mai importante momente din emisiune, acolo primeste likeuri, comentarii, justifica salariile oamenilor de la social media si castiga un awarness impresionant. Din toate clipurile lui, acest clip cu fetele din Friends a facut 14 milioane de afisari intr-o saptamana. Si daca era cineva care n-a auzit de Jimmy Kimmel, sigur ii va cauta emisiunea pe la telveizor. Pentru ca ce se da pe internet, este emisiunea lui produsa de el, nu de catre vreo televiziune.
Pe de alta parte, Stephen Colbert de la Comedy Central.
La fel, isi marunteste productia, scoate in evidenta doar ce este bun si le urca de data aceasta pe siteul televiziunii. Astfel televiziunea primeste venituri atat din publicitatea clasica din emisiunea lui, cat si din publicitatea online de pe platforma lor.
Bineinteles, costurile sunt diferite in ceea ce priveste difuzarea continutului online intre Jimmy care se urca pe youtube si Stephen care este pe o platforma a lor, dar daca au existat bani de investitii si o gandire solida, banii astia s-au intors.
Sa revin in Romania. Teoretic noi am facut asta. De atatea ori. Platforma webtv de atatea sute de mii de euro, platformele de la protv, de la direct one, ele exista, avem netflix-ul nostru. Ce nu avem este gandirea solida, libertatea de a decide si de a face ceva pe net, lipsa de chef munca si acel continut ca in exemplele de mai sus. Nu vad pe nimeni sa se produca singur cum ma prodc eu. Vor da intotdeauna vina pe altii. Si pana la urma, vor pierde.
