Poziția Bisericii despre educația civică pentru elevi

Există zilele astea o discuție in spațiul public, discuție pe care eu o ignor, dar care mă cam agasează. Drept urmare trebuie sa scriu despre asta.
Urmare a acestei discuții însuși bisericile din România s-au poziționat împotriva educației civice pentru elevi. Nu voi folosi expresia copii, pentru că sunt elevi, deci oameni cu discernământ, care merg la școală, care deja știu să folosească calculatorul și telefonul. Aceștia au agilitate și acces la mai multă informație ca noi.

Indivizii care sunt împotriva acestei educații a elevilor sunt niște persoane fade, care nu numai că nu își doresc așa ceva pentru generația tânără, dar nici nu vor ca aceștia să aibă acces cel puțin la aceeași deschidere și librtate la care au avut ei acces.

Pentru că aceste persoane care acum blochează accesul la educație civică, au avut acces la așa ceva.

În anii ’90, acest tip de publicații nu numai că reprezenta accesul la libertate și la un conținut care era interzis până atunci, deși era știut de toată lumea. Ci ajunsese într-o perioadă să aibă tiraje și vânzări mai mari ca publicațiile clasice.
Fiind totuși nișat s-a schimat și s-a adaptat la consumu populației, iar acum principalele siteuri de pe internet sunt din această categprie.

Pe de altă parte, nimeni nu trebuie să fie îngrădit în a privi și a cunoaște așa ceva. Acesta este considerentul meu. Și asta dintr-un simplu motiv. Îngrădirea atrage cu sine curiozitatea. Cunoașterea nu te face păcătos, ci din contră, îți dă puterea de decizie. Corect, cunoașterea te face păcătos, dar deja ai acest păcat. Te-ai născut cu el. Astfel încât acum, nu rămâne decât să ai parte de decizie în funcție de alegerile tale.

Drept urmare avem nevoie de aceste ore de educație civică, atât pentru o mai bună planificare familială, cât și pentru faptul că suntem pe primul loc în industria videochat, onlyfans și sarcini nedorite.

Pentru că vrei ca al tău copil să crească normal la cap și să se dezvolte inevitabil pe calea evoluției, ai nevoie ca el să cunoască – din momentul în care el își dorește acest lucru. Important e ca cel mic să găsească în tine un partener de discuții și nu un dușman. Dușmanii sunt în biserică, în comuniștii din Parlament, în alții. Sunt peste tot.