Povestea cainilor comunitari

Atentie urmeaza un articol lung, primit pe mail de la Roxana. In mare parte eu stiu povestea de acolo, bineinteles ca eram de acord cu ea (mama 40 de mii de caini eutanasiati, adica jumtate, acum restul s-au reprodus in ciuda??), dar poate aveti si voi nevoie sa stiti inainte sa sariti sa ocrotim cainii sau sa ii omoram.

Pe scurt vina e tuturor, a locatarilor, a autoritatilor, a asociatiilor care protejeaza cainii cumparandu-si Touareg-uri. Ce se poate face? Nimic, dar macar stiti de unde a pornit povestea.

SITUATIA CAINILOR FARA STAPAN

Sursa initiala o reprezinta demolarile din anii ‘80 care au provocat un prim val de animale ramase fara stapan si indiferenta autoritatilor fata de inmultirea necontrolata a acestora.

Cauza actuala si cea mai ignorata a aparitiei cainilor fara stapan o constituie persoanele care locuiesc in medii rurale ori urbane, preponderent la casa cu curte, care in loc sa-si sterilizeze animalele, prefera sa le lase sa-si urmeze instinctul iar puii rezultati sunt abandonati in piete aglomerate, paduri de la periferii, pe langa restaurante, scoli, gradinite etc. In ultimii ani s-a marit si numarul cazurilor de abandon al cainilor de apartament. Au aparut pet shop-urile iar tentatia sau insistentele copiilor au facut ca multe animale sa fie achizitionate pe baza unui impuls de moment iar urmatorul pas sa fie abandonul. Totodata familii intregi au plecat sa munceasca in strainatate lasand in urma animale fara adapost.

Factorii care contribuie la amplificarea fenomenului:

– sursele de hrana (resturi menajere care abunda), oamenii care hranesc generatii intregi de pui proveniti de la cateaua blocului, in loc s-o sterilizeze si sa-i ofere aceeasi ingrijire pana la disparitia ei naturala
– lipsa educatiei in randul populatiei privind necesitatea sterilizarii, lipsa fenomenului de adoptie, slaba informare, nepasarea.
Cel mai grav factor este insa, absenta unor programe eficiente de gestionare a populatiei canine sau mai rau, aplicarea unor masuri total nedocumentate si ca atare, gresite.

Eventuale solutii

Aparent, exista 3 variante de abordare a situatiei actuale:

1. Omorarea cainilor. O metoda care la prima vedere pare cea mai eficienta si rapida. La o examinare mai atenta, vom constata ca prinderea si eutanasierea cainilor prin metode “umane” se dovedesc a fi operatiuni foarte scumpe si de multe ori imposibile. Iubitorii de animale isi vor ascunde “protejatii” ori de cate ori se vor organiza prinderi, urletele unui caine prins de hingheri ii fac pe ceilalti “comunitari” sa fuga. In plus, deseori s-au inregistrat incidente cu aceste ocazii: hingherii au fost amenintati sau agresati de catre locuitorii din zona sau in cele mai multe situatii au fost mituiti. In aceste conditii, actiunea de prindere a cainilor se desfasoara intr-un ritm lent si anevoios. O alta metoda este otravirea cainilor. Ilegala si periculoasa, cu posibile victime colaterale (pasari sau alte animale salbatice, animale cu stapan, oameni fara adapost, copii nesupravegheati etc). Impuscarea, este deasemenea o metoda care nu se poate aplica atunci cand vorbim de atatea exemplare care traiesc in zone populate de oameni.

2. Infiintarea unor adaposturi care ar putea gazdui toti cainii fara stapan. Pare o idee buna si mult mai umana decat omorarea cainilor. Insa adaposturile si-au dovedit eficienta numai in situatia unui numar redus de caini. La nivelul Bucurestiului si al intregii tari, sumele necesare pentru construirea acestor adaposturi – gigant ar fi fabuloase iar pe masura ce s-ar popula cu animale, restul exemplarelor s-ar inmulti nestingherite, profitand de spatiul si resursele ramase. In acest fel, ar trebui construite alte si alte adaposturi. Exceptand costurile constructiilor, ar mai exista costurile prinderii, sterilizarii animalelor din adaposturi plus, cel mai substantial, cel al asigurarii hranei si asistentei medicale pe tot parcursul vietii. Daca adaugam si costurile administrarii (ingrijitori, produse pt. igienizare, medic veterinar, medicamente etc), nici un consiliu local nu si-ar putea permite asemenea buget.

3. Controlul reproducerii. Cu toate ca pare cea mai lenta metoda, cu efecte care nu se vad instantaneu, aceasta este singura solutie care s-a dovedit eficienta in cazul unei populatii mari de animale fara stapan, ca cea cu care ne confruntam de zeci de ani in Romania. Felul in care se aplica aceasta metoda este unul simplu si cu multe avantaje. Controlul reproducerii presupune: prinderea animalelor, deparazitarea, vaccinarea si sterilizarea lor, identificarea si marcarea intr-un mod vizibil de la distanta si eliberarea acestora in locul de unde au fost capturate.

Avantaje: creste eficienta prinderilor (iubitorii de animale vor ajuta echipajele sa ia cainii daca vor stii ca acestia se vor reintoarce) iar de multe ori cainii vor fi adusi pentru sterilizare chiar de catre cei care ii ocrotesc. Prin vaccinare se elimina riscul producerii unor zoonoze periculoase (rabie). Numarul exemplarelor agresive (masculi in perioada de monta, femele cu pui) va scadea drastic. In urma sterilizarii comportamentul animalelor se schimba in totalitate, cel mai puternic instinct, cel de reproducere, dispare, nu se mai formeaza haite (in perioadele de monta s-au inregistrat cele mai multe cazuri de agresivitate). In plus, cainii nu mai migreaza, fiind mai facila o pastrare a evidentei acestora si depistarea unor exemplare cu probleme (caini agresivi, bolnavi etc).
Sterilizarea in masa este singura solutie care da rezultate pe termen mediu si lung, mai mult decat atat, este o solutie decenta, umana si pentru care s-ar primi sprijinul organizatiilor de protectie a animalelor cat si al cetatenilor.

Numeroase studii si tratate, inclusiv concluziile Organizatiei Mondiale a Sanatatii recomanda aplicarea unui program de control al reproductiei si nu adoptarea unei solutii radicale, inumane, scumpe si cel mai grav, total ineficiente! Cercetarile conduse de Organizatia Mondiala a Sanatatii in perioada 1981-1988 in cadrul programului A.G.F.U.N.D. / OMS de lupta impotriva rabiei umane si canine din tarile in curs de dezvoltare au relevat faptul ca programele de eliminare a cainilor (care prevad prinderea si euthanasierea cainilor comunitari) sint atat ineficiente, cit si costisitoare. Nimic nu dovedeste ca eliminarea cainilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densitatii populatiei canine sau asupra propagarii rabiei. In spiritul viziunilor stiintific fundamentate, exprimate pe plan international si national, programele de “prindere si eliminare” a cainilor fara stapan sunt considerate ineficiente pe termen mediu si lung deoarece nu ataca originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. In conceptia promovata,”CONTROLUL populatiei canine se bazeaza prioritar pe: STERILIZARI, VACCINARI, (implicand inregistrari si marcaj), plus EDUCATIE si SUPRAVEGHERE”.

“In the long term, control of reproduction is by far the most effective strategy of dog population management”
– World Health Organisation, Guidelines for Dog Population Management, page 72.
“Removal and killing of dogs should never be considered as the most effective way of dealing with a problem of surplus dogs in the community: it has no effect whatsoever on the root cause of the problem.”
– World Health Organisation Guidelines for Dog Population Management, page 74.
“In none of the study areas did the elimination of dogs by any method have any significant long term effect on dog population size.”
– Report of World Health Organisation Consultation on Dog Ecology Studies related to Rabies Control

Motivul este ca daca densitatea animalelor dintr-o anumita zona a depasit un numar critic, atunci solutia de mai sus este singura care poate rezolva problema. O data ce numarul cainilor este atat de mare ca in Romania, se pot omori oricat de multi caini, pe perioade extrem lungi si tot nu se va reduce numarul acestora. Rata de inmultire este mult mai rapida decat capacitatea autoritatilor de a prinde si omori animalele. In plus aceasta rata creste proportional cu rata omorarii. Cainii fara stapan se hranesc cu resturile menajere ale populatiei. Asta inseamna ca intr-un oras ca Bucuresti, un numar maxim de caini poate supravietui in limita cantitatii de resturi disponibile. Chiar daca s-ar reusi exterminarea a 50% din populatia canina, tot nu s-ar face nimic mai mult decat imbunatatirea conditiilor de inmultire si supravietuire a celeilalte jumatati ramase si implicit dublarea spatiului disponibil si a cantitatii de hrana. Acest lucru ar spori imediat rata de inmultire si conform studiilor efectuate, in numai un anotimp de imperechere s-ar ajunge la numarul initial de caini. Astfel, metoda uciderii animalelor ar putea fi aplicata la nesfarsit fara nici un fel de rezulatat.
Argumente: In Romania nu s-a tinut cont de parerea specialistilor. Ani in sir autoritatile au eutanasiat cainii fara stapan. Statistica arata ca in Bucuresti, in anul 2001 erau 90.000 de caini. In perioada 2001- 2007 Administratia pentru Supravegherea Animalelor – Bucuresti a raportat capturarea si eutanasia a 108.000 caini dintre care 80% au fost eutanasiati iar 20% revendicati. O alta statistica data publicitatii de catre aceeasi administratie arata ca intre 2001-2007 inclusiv, cifra exacta a fost de 144.339 caini eutanasiati, astfel :

2001….47.916 caini eutanasiati
2002….33.650 caini eutanasiati
2003….10.159 caini eutanasiati
2004….13.602 caini eutanasiati
2005….14.418 caini eutanasiati
2006….13.236 caini eutanasiati
2007….11.361 caini eutanasiati

Pentru aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezulta ca pentru eutanasia unui caine s-au cheltuit peste 60 euro in timp ce o sterilizare costa 20 euro.

Cu toate acestea si in anul 2010 numarul cainilor de pe strada este foarte mare, dovedind inca o data inutilitatea acestui program , confirmandu-se astfel concluziile raportului Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raportul tehnic al Comitetului de Experti pentru prevenirea rabiei – Raport tehnic nr. 824, Geneva/1992.

In prezent in Capitala, in urma unor calcule bazate pe metode stiintifice, Organizatia Vier Pfoten estimeaza ca traiesc aproximativ 30-40 000 de caini fara stapan. Dintre acestia, aproximativ 20% sunt deja sterilizati.

Constatam ca pe parcursul celor 7 ani, plecand de la cei 90 000 de caini existenti in anul 2001, au fost omorati 144 399, alti aproximativ 100 000 au murit din cauza naturale (batranete, boli, accidente) iar numarul lor s-a redus numai la 30-40 000. Se deduce clar ca rata inmultirii si supravietuirii creste o data cu rata omorarii. Practic, prin metoda omorarii, nu se poate elimina mai mult de 50% din efectivul de caini dintr-o anumita arie, atata timp cat numarul lor a depasit un prag critic.
Metoda sterilizarii masive si rapide, “in covor”, micsoreaza drastic rata de inmultire in timp ce procentul deceselor din cauze normale ramane constant.
In fapt scaderea populatiei canine de la 90 000 la 30-40 000 a fost cauzata de sterilizarea “pe alocuri” facuta de diverse asociatii, persoane particulare, ASA prin sterilizarea cainilor revendicati sau programe initiate de cabinete veterinare prin reduceri de cost pentru cainii fara stapan. Practic, in nici unul din acesti ani nu s-a reusit eutanasierea a mai mult de jumatate din cainii de pe strazi. In acest fel, daca nu s-ar fi si sterilizat – in mica masura – numarul acestora ar fi fost aproape acelasi. In schimb, daca cei 90 000 de caini de la momentul respectiv ar fi fost sterilizati in masa (peste 90%) acum problema ar fi fost rezolvata. Media de viata a unui caine fara stapan este de 6-7 ani iar numarul acestora s-ar fi diminuat de la an la an pana la disparitie.

La fel de importanta este aparitia unui act normativ (exista o propunere legislativa in acest sens dar care s-a oprit acum aproape doi ani la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic) care, pe langa reglementarile necesare gestionarii populatiei animalelor fara stapan, sa oblige si proprietarii sa-si sterilizeze exemplarele fara valoare chinologica/drept de monta. Aceasta este singura metoda pentru a stopa fenomenul masiv de abandon al puilor, atat raspandit in zonele cu curti.

Este regretabil ca in Romania, singura solutie gasita de autoritati este uciderea cainilor sau ignorarea problemei atata timp cat aceste rapoarte exista de foarte multi ani iar autoritatile au fost informate de catre diverse organizatii internationale de protectia animalelor cu privire la metoda sterilizarii masive, ba mai mult decat atat, aceste organizatii au oferit sprijin care presupunea ajutoare materiale, sterilizari gratuite si punerea la dispozitia autoritatilor de personal specializat in vederea demararii unui amplu program de control al reproductiei canine.

Sterilizarea unui caine de talie medie costa aprox.20 euro care inseamna:
– 12 euro medicamentele si materiale utilizate (tranchilizant, anestezic,dezinfectant, instrumentar chirurgical, materiale sutura, antibiotic, antiinflamator, manusi chirurgicale, materiale identificare etc).
– 8 euro regia (salariul medicului si asistentului veteterinar, al prinzatorului, transportul pana la baza unde se fac sterilizarile si retur).

Eutanasia unui caine costa 62 de euro, facand un calcul simplu prin impartirea bugetului ASA pe 7 ani la numarul de eutanasii efectuate.

Din cele de mai sus, reiese cat de important este sa se porneasca, de urgenta, un program de control a reproductiei canine, atat la nivelul capitalei cat si la nivelul intregii tari.
____________________________________________________________________________

Va rog sa va reamintiti anul 2001 cand T. Basescu, pe atunci Primar General al capitalei, a semnat un contract cu o serie de organizatii dispuse sa ajute, contract in urma caruia s-au sterilizat doar intr-o luna si jumatate 3200 caini. In acea perioada in Bucuresti erau aprox. 90.000 caini. Daca ritmul de sterilizare s-ar fi mentinut, este evident ca ca acum ne-am fi putut lauda ca avem cu adevarat o capitala europeana. Pe langa rapiditatea cu care se desfasura proiectul de sterilizare, se demarase si o ampla campanie de adoptie, au fost infiintate adaposturi private si se incepuse o campanie de adoptii internationale prin intermediul organizatiilor din strainatate.
Dar, dupa numai o luna, Basescu a incalcat contractul fara sa ofere nici o explicatie coerenta si a decis exterminarea cainilor prin metode barbare (exista dovezi video). Timp de 7 ani cainii au fost eutanasiati de catre PMB iar numarul acestora a ramas constant!

Asupra acestui fenomen, T Basescu fusese avertizat de catre o groza de experti din strainatate si de catre organizatiile care aveau experienta internationala.
Studii, tratate si metode consacrate de gestionare a populatiilor de animale comunitare, de exemplu concluziile Organizatiei Mondiala a Sanatatii (World Health Organisation) demonstrau ca singura solutie in cazul de fata este STERLIZAREA IN MASA, inregistrarea si eliberarea in teritoriu.

La momentul respectiv, niciun argument nu a fost luat in calcul, niciun expert venit din tari mai evoluate, nicio petitie sau manifestare de protest nu a contat! T. Basescu a considerat ca va castiga capital electoral (doar avea de gand sa ajuga Presedinte, nu sa imbatraneasca la PMB) adoptand o solutie rasunatoare. A cerut “exterminarea” cainilor de pe strazile capitalei, a batut cu pumnul in masa ca un adevarat comandant de nava damboviteana, a aparut prin tot felul de emisiuni si a spus ca grija ptr cetatenii Bucurestiului il obliga sa incalce contractul si demareze, de urgenta, un amplu program de euthanasiere.

Asa se face ca din 2001 si pana in primavara anului 2008, s-au cheltuit peste 9 milioane de euro, s-au omorat zeci de mii de caini (144 000 declara reprezentantii Administratiei pentru Supravegherea Animalelor), s-au iscat conflicte si tragedii, populatia capitalei s-a impartit in doua tabere inamice in functie de iubirea sau ura pe care o poarta patrupedelor.
Organizatiile implicate si cu care se semnase contractul incalcat, s-au retras din capitala si si-au continuat programul de sterilizare gratuita in alte orase din tara. (Sterilizarea in Bucuresti a fost stopata, nimeni nu ar fi investit bani in sterilizarea unui animal care a doua zi ar fi putut fi luat de hingheri si eutanasiat.)

Surpriza: Cainii au ramas pe strada, sa le demonstreze celor care vad moartea, distrugerea si exterminarea ca solutii salvatoare, ca rapoartele Organizatiei Mondiale a Sanatatii erau corecte, ca toti cei care avertizasera ca eutanasierea cainilor nu va duce la disparitia lor, au avut dreptate.

Cainii n-au disparut, a disparut doar T Basescu de la Primarie, s-a dus acolo unde nimeni nu-l mai poate trage la raspundere ptr. toate sufletele omorate cu cruzime de angajatii ASA, pentru toate milioanele de euro pe care “contribuabilul” i-a varsat la buget fara sa stie ca din bani publici se achizitiona otrava care se imprastia pe strazi de catre angajatii lui Prigoana de la REBU.

Inainte de a pleca, a avut grija sa lanseze ipoteze absurde cum ca asociatiile de protectia animalelor ar vrea sa fie cat mai multi caini pe strazi ptr ca altfel n-ar mai avea obiectul muncii (ca si cum in tarile care nu au caini maidanezi, nu exista organizatii de aparare a drepturilor animalelor!), sa dea vina pe Consiliu care era din PSD, sau sa instige la violenta facand uz de posturile TV/radio care il serveau.
Populatia fost manipulata si indreptata impotriva organizatiilor despre care se lansau tot felul de zvonuri si li se gaseau tot felul de obligatii, iar Primaria Municipiului Bucuresti nu mai era in vizor. Oamenii erau mai preocupati de donatiile primite de catre ong-uri de la persone particulare din tari precum Germania, Austria sau Olanda decat de proprii bani pe care PMB ii gestiona cum ii gestiona. S-au furat miloane de euro din banii publici si s-a aplicat o metoda care, nu numai ca a fost barbara, dar a fost si cu totul inutila…La asta vreti sa ne intoarcem????