Văd că de aseară toată lumea începe să îl plângă pe Nicușor Dan. Nu știu de ce și mai ales cât de apropiați au fost oamenii ăștia care îl plâng, de parcă ar fi murit, dar nici nu poți trece cu vederea cum o mare parte a liderilor de opinie (lol, ce formulare!) vin să ne spună că se prăbușeste cerul dacă Nicușor Dan nu mai e la conducerea nu stiu cărui partid de opoziție.
Nu se întâmplă nimic dacă nu mai e Nicușor la USR, așa cum nu s-a întâmplat nici când a fost acolo. Nicușor este dezamăgirea maximă a unei opoziții în care au crezut foarte mulți oameni. Și el de fiecare dată a demonstrat că a fost pus acolo de către cineva și că nu a fost deschis să primească vreo sugestie sau vreo altă părere decât ceea pe care trebuia să o spună. Iar pentru asta oamenii l-au crezut și au sperat că vor avea o alternativă.
Iată-i pe acești susținători ai opoziției încă o dată dezamăgiți de un om care în loc să traducă un limbaj uman în formularea politică a venit doar să spună un mesaj care așa i s-a dictat. Altfel, motivul demisiei lui Nicușor, e de-a dreptul haios și mă binedispune. Cum adică sa susții familia tradițională, tu care ești în opoziție. Măcar mai bine nu emiteai nicio părere.
Altfel, poza asta de anul trecut, rămâne de actualitate.
