Ionuţ, trimis special piticu.ro la Sensation White 🙂
Nu ştiu de voi cum sunteţi, dar eu când văd un român îmbrăcat în alb din cap până-n picioare zic: “uite un cocalar.” La petrecerea de aseară, am zis: “maaamă, o grămadă de cocalari!”. Românii, spaniolii, italienii şi în general ăştia cu sânge clocotit de latin nu pot să poarte alb fără să le lipesc eticheta de cocalari. Nu ştiu să argumentez, poate e doar o prejudecată, însă mie unul asta îmi vine-n cap prima oară. La bar erau doi marocani sau ce or fi ei, oricum ceva din Africa albă – aceeaşi poveste. Toţi aveau aerul ăsta ţigănesco-mediteraneano-cocălăresc.
În schimb, nemţii, englezii, olandezii şi alţii din categoria vesticilor aveau un alt aer şi parcă dădeau o anumită prestanţă festivalului.Cam asta despre dress-code.
Cozile de la intrări bănuiesc că sunt justificate, având în vedere fluxul mare de români şi străini. La WC-uri, cozi cum n-am văzut în viaţa mea. O femeie stătea 30 de minute, un bărbat cam 10 minute.
Party-ul – bunicel. Cam aglomerat la bar, muzica – aceeaşi ca la orice festival electronic, însă ne-au mai scos din monotonie efectele speciale. Faza cu mingiile colorate prin public a fost chiar fun.
Şi acum o să îmi sară în cap toţi fanii White Sensation că am zis că a fost monotonie. Dacă faptul că 80 la sută din public era cu telefonul în mână şi filma, în loc să danseze / să facă orice altceva, nu e rezultatul unui show mediocru, atunci nu ştiu ce mai e.
NOTE
Muzică – 7. M-a uns la suflet Faithless – Insomnia. Nu ştiu cine a pus-o. În rest, ciocane.
Spectacol – 9. Spectacol pirotehnic, lumini, lasere, mingi colorate 🙂
Oameni – 8. Cocalari, dar şi o mulţime de oameni OK.
Preţuri – 4. Nejustificat de mari. 25 de lei un pahar de whisky cu red bull, care mai avea şi gust de zeamă de varză. Berea a fost OK, şi ca gust, şi ca preţ.
Anca, trimisul special piticu.ro responsabil cu distracţia
A fost mai greu până ne-am încălzit, după care nu ne-am mai dat duşi. La 4 şi jumătate când am plecat noi, era destul de multă lume care încă mai avea energie să danseze. Cel mai tare mi-a plăcut showul. Şi nu numai mie. Aproape toţi din jurul nostru au filmat evenimentul. Dovada: youtube e plin cu astfel de filmuleţe.
N-am crezut însă că voi rezista cu bumţi-bumţi în urechi mai mult de o oră. Hai două. M-am molipsit însă de la cei care veniseră acolo cu un singur scop: să se simtă bine.
Aş fi o ipocrită dacă aş începe să spun ceva despre muzică. Spun doar că uneori am mai butonat telefonul, alteori am dansat, rareori am ţopăit.
Ce nu mi-a plăcut sub nici o formă a fost coada imensă de la WC. Rezolvam mai repede problema dacă mă duceam acasă şi mă întorceam. Cârcotaşii ar spune şi despre coada imensă de la intrare. Eu cred că n-ar fi existat, dacă 80% dintre cei care au cumpărat bilete nu ar fi venit fix la 21.30
Şi da, dacă Sensation White va reveni în România mă voi duce iar, că-i un bumţi-bumţi care mi-a plăcut 😀