De azinoapte până azi la prânz s-au înmulţit vocile useliştilor care cer public preşedintelui să-l graţieze pe Adrian Năstase. Adică pesedistul să nu plătească pentru faptele pentru care justiţia l-a declarat vinovat. Credeam că noaptea va fi un sfetnic bun pentru uselişti şi că toate aceste declaraţii erau făcute sub impulsul emoţiei generate de vestea că Năstase a vrut să se împuşte în cap.
Mă gândesc că s-ar crea un precedent dacă Năstase ar fi graţiat. Nu ştiu cine m-ar putea împiedica să nu cer şi eu graţierea dacă fac o ilegalitate. Dacă la Năstase s-a putut, la mine de ce să nu fie valabil?
Şi la urma urmei, de ce să nu fie graţiat şi cel care şi-a omorât mama? Regretă fapta acum, s-a căit. Atunci care să mai fie problema?
Pe de altă parte, înţeleg gestul fostului premier care probabil că s-a gândit că va ajunge în celulă cu toţi găinarii. Nu e de nasul lui, dar poate că ar fi trebuit să se gândească şi că tunci când faci ilegalităţi apar şi consecinţele. Noi, ăilalţi, ne gândim. O fi, nu o fi vinovat, n-am de unde să ştiu. Refuz să cred că toţi cei care l-au judecat au o problemă de logică şi că toţi s-au înşelat.
Tentativa de sinucidere l-a pus însă într-o postură şi ma proastă. Aseară Facebookul se distra copios. Râdeam ca proştii de tragedia unui om, dar în subconştient ne dădeam seama că aceată condamnare a lui ne confirma faptul că… NIMENI NU E MAI PRESUS DE LEGE!