Mai există bloguri?
Nu se pun întrebări in titlu, tocmai că această întrebare este și mai importantă. Victor, un jurnalist și blogger vechi afirma aseară pe Facebook că anumite lucruri vor fi discutate pe bloguri azi dimineață. Nu mai știu ce anume trebuia să discutăm azi dimineață pe bloguri, că față de aseară s-a schimbat complet paradigma în care trăim. De unde vine întrebarea, mai există bloguri?
Blogurile erau la momentul apariției lor un mijloc de exprimare. Cum ar veni o publicație pe care o are oricine. Poți să îi spui un fel de jurnal, un fel de loc de opinie, un loc de dat cu capul. Toată lumea la vremea respectivă a fost de acord cu asta și mai mult toată lumea a susținut acest mijloc de exprimare.
Între timp lucrurile s-au schimbat
Între timp au apărut în discuție banii. Și așa cum știm de la facultatea de jurnalism, în momentul în care au apărut banii de la Coca-Cola în presă, presa s-a schimbat și s-a transformat din locul de dat cu capul și scopul de informare, în locul de unde oamenii încearcă să scoată o pâine. Pentru cei care nu știu, Coca-Cola a fost prima reclamă plătită care a apărut într-un ziar.
Diferența dintre bloguri și presă nu există. Nu mai există acum, când au apărut banii. Dacă înainte fiecare om era liber să scrie ce vrea, pe blog, pe site, acum când sunt implicații financiare apare șantajul. Asta poate veni din ambele părți, unde presa poate scrie de rele pentru că nu primește bani. Dar și din partea cealaltă, unde oameni de bine amenință activitatea de publicare independentă a unor articole, sub sintagma nu mai primești bani.
Și așa apare cenzura
Așa apare cenzura în bloguri, dreptul la opinie. Vrei să câștigi o pâine din scris. Trebuie să scrii cum spun alții, nu cum crezi tu, pentru că altfel nu primești bani. De fapt nu sunt banii o problemă aici. Problema este psihologică și se manifestă în acel public shame la care ești suspus. Acest oprobiu public, unde ai o părere în urma căreia pornești o discuție și vrei să ai o discuție. Dar nu există, pentru că deja ești formator de opinie și nu mai ai voie să ai o părere, nu mai poți genera o discuție.
Asta crede o parte a oamenilor. Partea căreia nu-i pasă de aceste lucruri își vede de treaba ei și face, vezi televiziunile cu roșu sau albastru în siglă.
Între timp, pe bloggeri nu îi protejează nimeni. Nici prietenii, că aceștia nu mai există pentru că un prieten nu este acolo ca să te susțină, ci ca să se urce el pe seama ta. Nici comunitatea, pentru că trebuie să apără unul care să te arate cu degetul pe internet. Și asta îi face pe bloggeri să nu mai scrie.
Spunea Cabral, că dacă cineva nu are un blog să îl facă și să scrie. Nu mai e așa de ușor. Fiecare argument este taxat la nivel general, pentru că aceste lucruri apar în spațiul public, iar comuntiatea nu mai este limitată – și nici nu trebuie să fie limitată – la cei 30 de oameni care vor citi acest articol din share. De asta nu mai avem bloguri. Că am devenit mai răi. Nu mai buni. Capul la cutie!
Inca exista, putine dar sunt! 🙂 Blogul meu a ramas liber, am refuzat colaborari, am refuzat sa il umplu de reclame, am refuzat sa il pun in slujba cuiva din 2005 pana azi, din motivele alea enumerate de tine:
“Așa apare cenzura în bloguri, dreptul la opinie. Vrei să câștigi o pâine din scris. Trebuie să scrii cum spun alții, nu cum crezi tu, pentru că altfel nu primești bani.:
Am ramas liber si liber voi ramane, blogul ala sustinandu’l din fonduri proprii si asa va ramane. 🙂
Sunt, dar ascunse. Comunitatea aia toateblogurile, părea mai activă înainte.
Ascunse mai mult sau mai putin. De ceva vreme, o mare parte a creatorilor de continut migreaza de la blog-uri la vlog-uri. Personal, nu cred ca blogurile vor disparea.