Un sfert de veac
Acum vreo 20 de ani, aproape 25 – pe alocuri, s-a construit cartierul in care stau. Daca inainte de asta nu era nimic aici, comunsitii au zis daraman casele si facem blocuri, blocuri mari de 10 etaje unde sa poata sta muncitorii si locuitorii acestei patrii. Blocurile facute ca la carte, dupa o arhitectura pe care n-am inteles-o, dar pentru vremurile alea era frumoasa. Ei … au trecut 20 de ani de cand au fost date in exploatare blocurile astea, copacii au crescut mari, blocurile in ca se tin bine.
Pana la un punct. Dupa 20 de ani de exploatare, timp in care nimeni nu intervine cu nimic in intretinere, orice constructie se degradeaza. Astfel incat trebuie sa ne asteptam sa se strice instalatiile de apa, sa ne asteptam sa pice geamuri, sa cada tencuiala si mai mult decat atat.
De cateva seri incoace aud bufnitele cum bantuie cartierul. Fiind bufnite, nu numai ca va muri cineva sau ca se va intampla ceva nasol, dar bufnitele cauta sa vaneze rozatoare. Astfel incat vai ce o fi in subsolurile blocurilor astora. Daca bufnitele nu-s suficiente in Tineretului, mai sunt si lilieci aciuati in uscatoriile de la ultimele etaje ale blocurilor, camere incuiate publicului din pricina unor administratori, dar deschise pasarilor prin lipsa geamurilor. Si lilieciii astia vaneaza cam acelasi lucru.
Daca ar veni baietii de la Discovery sa investigheze ce animale am dezvoltat noi in jungla asta numita Bucuresti, sau ce rozatoare (si aici imi amintesc de sobolanii cat pisica de la casa presei – e reala toti o stiu), sau ce gandaci misuna pe aici sigur s-ar scoate cu o groaza de materiale.
Si sa ne amintim ca am ajuns la 30 de grade si ca mai si ploua. Asta e vreme propice pentru inmultirea tzantzarilor. A vazut cineva vreo masina de fum de la primaria de sector? Nu, ca n-au aparut tantarii si n-a facut nimeni reclamatie inca, atunci de ce sa ne chinuim sa ii prevenim, o sa incercam sa ii extirpam dupa ce apar si sa spunem apoi ca nu putem sa le facem fata.
