Oamenii astia inca il venereaza pe Ceausescu, dupa 22 de ani.
In alta ordine de idei, in seara asta, intr-un scurt tur al Bucurestiului am ajuns sa prezint Casa Radio ca pe o constructie care se desfasura inainte de Revolutie si care a ramas la fel ca atunci, de 22 de ani. Dar si Biblioteca Nationala, o constructie care a inceput cu mult inainte de Revolutie si abia acum este gata. Ma rog mai are pana cand sa se deschida.
Si acum ma gandesc ca intre noi si oamenii aia care il venereaza pe Ceausescu la mormant, nu e nici o diferenta. Decat aceea ca noi nu mergem la mormant. In schimb nimeni nu a vrut sa se adapteze unei vieti noi, nimeni nu a vrut sa mearga mai departe pentru ca nu a fost impins de la spate, nu a vrut sa dezvolte ceva nou, pentru ca nu a terminat de demolat si de secat tot ce se dezvoltase inainte.
De ce am impresia ca suntem cam singura tara fara industrie, ca nu prea mai producem nimic, ca nu dezvoltam nimic. De altfel, avem aceleasi strazi incepute in anii 70, fara sa le fi modificat nici un pic. Aia 30 de kilometri de autostrada nu se pun, nu-i putem compara cu ungurii.
Si totusi, conservatorismul nostru ne omoara. Sigur, Ceausescu mai trebuia sa traiasca inca cativa ani. Asta pentru a ne mai putea impinge de la spate putin, pentru a putea termina tot ce si-a pus in plan pentru cincinal. Iar atunci cand s-ar fi dus, prin orice mijloc, sa avem o pista pe care sa mergem. Nu sa fim la inceputul campului si sa ramanem pe loc, ca oile.