I wish I were an android

Uneori ma gandesc ca mai bine nu eram om. Ma gandesc ca fiind om, toate tampeniile astea numite sentimente si senzatii iti influenteaza viata mai mult decat e permis uneori. Si totusi parca e mai bine sa nu le ai.

In filme asta se rezolva simplu. Chuck a primit un  ceas de la taica-so in ultimul episod tocmai pentru a isi controla starile sufletesti. Si atunci cand are ceasul la mana e perfect atent si nu simte nici o stare sufleteasca, e ca un robot, isi face treaba, bate oamenii, aresteaza infractorii si rezolva toate cazurile. Dar asta tocmai pentru ca are ceasul ala.

Insa cum aplicam asta in viata reala. Ca aici nu exista ceasuri magice care sa iti calmeze spiritul, nu exista nici macar psihologi care sa te linisteasca fara sa iti faca o lobotomie mica. Si tu stai rezisti ca boul emotiilor esti bun si puternic in fata celorlalti si exact atunci cand te astepti mai putin organismul tau zice pauza ba, acum ne suparam si devenim sentimentali, o luam personal, ne suparam si nu mai facem nimic pentru ca altcineva te-a atacat iarasi.

Noah, in principiu intrebarea e simpla. Nu pot sa fiu android, asa ca … care sunt cele mai bune solutii de autocontrol ale emotiilor?

Pana una alta am gasit si un scenariu pe net, tot despre androizi – pdf link.