Greva profesorilor e legitimă, dar nu va rezolva nimic

Pentru orice elev greva profesorilor înseamnă vacanță și atât. Bineînțeles reprezintă și un stres pentru că nu se încheie anul școlar, pentru că nu se dau examenele și pentru cei care au facultăți în afară, pentru că nu mai pot ajunge acolo. Dar greva profesorilor nu rezolvă nimic.

Profesorii cer doar salarii

Prostia sistemului de învățământ românesc, vine doar din faptul că profesorii cer doar salarii, în timp ce sistemul de învățământ are nevoie de performanță. Salariile sunt doar o mică parte din sistemul de învățământ și de fapt cea mai simplă soluție de care să se agațe sindicaliștii. Dar nimeni nu face nimic pentru a avea salarii. Toată lumea așteaptă de la stat.

Dar de fapt pentru ce e sistemul de învățământ

La noi școala e doar pentru a obține o diplomă. Repeți niște lucruri, ai obținut o diplomă, scopul școlii s-a terminat. Nu-i mai pasă de tine, nu mai ești responsabilitatea lor, nimic. Nici măcar nu le pasă să te integreze pe piața muncii. Nici măcar nu au programă realizată pentru piața muncii actuală.

Nu am văzut nicio revendicare cu privire la faptul că ministerul ar trebui să plătească Google Classroom pentru școli sau pentru a schimba programa în sensul în care să introducă cursuri digitale în școli, care să implice prezentări de pe YouTube, traduceri de pe YouTube, cursuri din alte școli, facultăți, colaborare cu alte școli și alte clase de peste tot din țară sau măcar din același liceu, oraș.

Nu am văzut în programa școlară cursuri despre Canva, despre PowerPoint, serviciile gratuite de la Google Docs, Microsoft, plăți digitale, card, instagram, promovare, dezvoltare personală.

Nu văd niciun fel de colaborare (decât extrem de punctual, 1 – 2 școli) cu firmele și companiile locale, astfel încât acestea să susțină procesul de învățământ și să pregătească elevii pentru a lucra în companiile lor.

Cum să susțină o firmă procesul de învățământ

Exemplul vine de la mine din liceu, dar diriginta mea era soția directorului general de la Automobile Dacia. Aici vorbim de o implicare punctuală a unui profesor, care a avut cunoștințe și care a reușit să aducă ceva în plus pentru școala lui și pentru clasa lui. Așa s-a amenajat cel puțin un laborator, s-au obținut sponsorizări pentru activități extra curriculare sau chiar din cadrul școlii. Vorbim de anii 90, aveam un video cu casete VHS la școală. Eram una din puținele școli care aveau așa ceva.

De ce nu fac și alți profesori același lucru? Pentru că se consideră că nu e treaba lor. Se consideră că trebuie să facă alții ceva pentru ei, dar asta e o chestie absurdă, mai ales când vine de la profesori, de la cei care trebuie să inoveze și să aducă un plus de valoare pentru sistemul de învățământ.

Iar în același timp, profesorii care interzic telefoanele mobile și internetul în clasă, cer salarii mai mari, pentru a interzice în continuare telefonul mobil, internetul, inovația și procesul de învățare.

Salariile sunt o scuză, nu o problemă

Sunt bani, dar pentru asta trebuie muncit. Parcă nu interzice nimănui să obțină venituri. Dacă salariul nu este suficient, profesorii pot aduce privatul în școală, pot face cursuri plătite și de alții, pentru a dezvolta elevii și pentru a le oferi un loc de muncă. Dar aici trebuie să se implice si directorul școlii.
Dar directorul școlii este numit politic, nu are nimic cu sistemul de învățământ și mai găsește și scuza că este membru de sindicat, dacă nu pică și nu există șpagă nu e nimic.

Sindicatele nu sunt greșite

La nivelul ăsta de organizare, sindicalizarea este obligatorie. E important să ai o organizație care să te reprezinte în discuțiile cu statul. Dar e și mai important ca organizația sindicală să lupte nu doar pentru drepturile salariale, ci mai ales pentru dezvoltarea și diversificarea surselor de venituri. Altfel rămânem aici.

De la sindicate aștept pe lângă salarii, propuneri legislative pentru implicarea comunității în școli, pentru primirea de donații, de dotări, de soluții. Propuneri legislative pentru o mai bună colaborare cu firmele care au nevoie de elevii din cadrul școlilor la nivel local, dar și soluții pentru a atrage venituri pentru școală, la fel ca un SRL.

Suntem în 2023. Procesul de învățare s-a schimbat. Dacă înainte aveai un profesor care te învăța chestii dintr-o carte, acum procesul de învățare trebuie să fie de tip colaborativ. Adică profesorul îți dă un scop, iar împreună cu elevul folosesc internetul, toate resursele pentru a descoperi ce trebuie să învețe și să colaboreze pentru acest lucru. Drept urmare profesorul nu îl mai învață pe elev, ci îi dă un task, iar elevul îl învață pe profesor cum să folosească internetul, îi prezintă ce soluții au găsit, învață și se dezvoltă împreună.

Însă pentru asta nu e nevoie de salarii, e nevoie de o decizie politică, de specialiști în minister, nu de oameni care au un website care este defaced din două clickuri.