Ati putea spune ca Glee e un serial de muzica, un musical ca oricare altul care nu va defineste si care nu va aduce nimic in plus. Mai mult ati putea spune ca nu-l urmariti, pentru ca serialul asta e pentru gagici si pentru fetele alea care n-au nici un barbat care sa le multumeasca. Nu de alta, dar cam astea sunt stereotipurile cand vine vorba de filme muzicale.
In schimb Glee pentru mine e singurul serial care ma umple cu energie. Si ma umplu cu energie tinerii din el si voiosia lor, piesele frumos alese si excelent interpretate, sonorizarea, prezenta scenica, cursivitatea povestii.
Contrar cu alte seriale americane, Glee reuseste sa creasca intensitatea povestii de la episod, la episod pana la finalul seriei. De altfel toata povestea se invarte in jurul unor concursuri nationale intre licee, ca la americani chestiile astea le cresc lor copii si ii fac sa atinga performante frumoase de fiecare data.
Iar acum a ajuns la sezonul 3.
In alta ordine de idei, chestia aia de la protv e jenanta. Nici macar sunetul n-au reusit sa-l sincronizeze corect in primul episod. Sa nu mai zic ca in primul episod se prezinta personajele, nu ca trebuie sa aflu de la Smiley ca e Smiley.