Facebook-ul se revoltă într-un mod inutil și într-un mod gratuit. De fapt, stai. Asta e motivul pentru care Facebook se revolta, pentru că ei se revoltă doar acolo, dar nu ar face nimic mai mult decât un like și un share. Dar până la concluzii, am câteva imagini de împărtașit.
La nivelul întregii țări s-a votat așa.
Iar la nivelul Bucureștiului s-a votat așa.
Vedeți voi unde este generația Facebook? E acolo jos. E cel mai din stânga punct. E punctul care nu a ieșit la vot. E punctul unde nimeni nu ajunge și pe care nimeni nu-l stimluează. De fapt e punctul care e online, dar în campania asta electorală, nimeni n-a intrat online să caute votanți.
Altfel, următorul punct, tinerii care au deja un job, sunt tot cei care ies la marșurile unitisalvam, dar doar atât pentru că e trendy. Altfel aștia sunt toti votanții.
Vom afla mâine că locul doi a fost votat, în București de 70.000 de oameni. Fix cei care au ieșit la proteste. Nimeni și nimic în plus. Pentru că restul se uită la antena3.
Nu am votat cu NicuShoroDan, dar am votat cu USB.
Am zis-o și în live-ul de pe Facebook. În București nu ai nevoie de un om politic, ai nevoie de un manager. Și toate ideile mele expuse în direct, mi le-au confirmat și comentatorii politici seara. Altfel, candidatul USB nu-mi inspiră încredere și nu a venit cu un mesaj suficient de constructiv ca să mă fi făcut să-l votez. Dar am votat cu USB pentru că de oamenii ăștia e nevoie în Consiliul Local. De fapt acolo e distracția. Acela este ”Parlamentul Bucureștiului”. Acolo se împart banii, acolo se fac și se desfac afacerile.
Iar distracția din Consiliul Local abia acum începe. Eu aș vrea în București, la fel ca la Chișinău. Ședințele Consiliului Local, transmise în direct pe privesc.eu. La Chișinău e distracție când te uiți la ele. Așa ar trebui să fie și în București.
Și nu am comentat în campanie electorală sau înainte, pentru că n-am fost plătit pentru asta. Am votat exact ce trebuie ca să știu că votul meu face diferența. Și a făcut-o.
Și aveam poza asta înainte de alegeri de postat. Dar n-am apucat.
