Frica de normalitate

Ne-am întors la normal. Asta pentru cei care au ieșit din normalul cotidian, în perioada pandemică. Pentru marea majoritate a oamenilor nici nu a fost pandemie, iar normalitatea nu s-aschimbat.

Sigur, au fost restricții, dar așa cum anticipam, toată lumea a înțeles că noi suntem un popor puternic și nu ne fac pe noi niște restricții, drept urmare putem să conviețuim cu ele.

Pe de altă parte, tot perioada asta a fost un mijloc foarte bun de extremizare a populației. De ce spun asta? Pentru că sunt doar două categorii de persoane. E fix ca la manele, cei cărora le plac și cei care nu le suportă.

Putem să forțăm o analogie și să afirmăm că persoanele care nu suportă manelele se regăsesc în procentul celor vaccinați? Putem? spune-mi în comentarii.

Acum că pandemia a trecut, aceste două extreme sunt un pic mai evidente. Pe de o parte sunt oamenii speriați de pandemie și de efectele ei. Iar pe de cealaltă parte sunt oamenii care au fost deranjați de pandemie și de restricții. Au fost deranjați din rutina lor, din obiceiuri, din muncă.

Și totuși care este frica de normalitate?

Frica asta nu o vedem în orașele mici, o vedem în marile aglomerări urbane. Aici probabil ajutați și de răspândirea rețelelor sociale, mesajele extremiste și panicoase își fac mult mai mult prezența și – într-un mod neașteptat pentru mine – au efecte mult mai dramatice.

Exemplul vine de la mine de la Mega. Oamenii de acolo nu au purtat toată pandemia mască, nu au avut nicio măsură de protecție și nu au pățit nimic. Iar acum, au început să certe clienții, care pe bună dreptate intră fără mască în magazin pentru cumpărături minuscule.

Pe de altă parte în transportul public se observă foarte ușor extremele, unde sunt oameni cu două măști pe față, dar și oameni care lasă masca sub bărbie. Pe aceștia eu îi trec în categoria antivacciniștilor, ambele tipuri de oameni. Nu există nici acum studii oficiale care să spună că aglomerația din transportul public transmite sau nu transmite infecția cu virusul.

Frica de normalitate e accentuată de aceste persoane, cu acest comportament extremist care tot ies în evidență.

Iar acest lucru a transformat oamenii în niște ființe extrem de rele.

Nervozitatea, accentuată de foarte mult timp

În momentul de față, deși ar fi normal să ignori oamenii de lângă tine, ca până acum, pentru că ești vaccinat și – deci – protejat, nu o faci.

În parc vezi oameni care se sperie de alți oameni. Este un singur parc, toată lumea iese acolo, toată lumea se adună la un loc. Drept urmare se sperie oamenii care se sperie de oameni, iar cei care ar vrea să se simtă confortabil se simt jenați de cei care se sperie. Asta bineînțeles dă o stare de nervozitate, care îți strică orice chef de ieșit în parc.

De fapt a dispărut obișnuițna de a vedea alți oameni. Atât timp cât un an de zile ai evitat orice interacțiune cu oamenii, e foarte greu să o iei de la capăt.

Avem exemple peste tot în natură, iar primele care îmi vin în cap sunt țestoasele și melcii. Au intrat în casele lor, în zona lor de confort și de protecție, nu mai ies afară.

Cât va mai dura până la normalitate?

Asta este întrebarea mea. Cât va mai dura până la normalitate. Avem vaccin. Este la fel ca un redbull, vrei să bei redbull și bei redbull. La fel e și cu vaccinul dacă întrebi de eficacitatea lui. Pe de altă parte, la fel este și când vine vorba de întoarcerea la normal. CDC din Statele Unite și Fauci spun că persoanele vaccinate pot să stea la îngrămădeal, fără mască, la fel ca înainte.
Frica vine de la extremele celelalte, ceilalți cercetători care vin să spună că apar tulpini noi și că acestea sunt periculoase. Dar așa cum se întâmplă, nu sunt date suficiente pentru a demonstra aceste acuzații nefondate. În momentul în care apar datele se dovedește că vaccinul este eficate împotriva oricărei tulpini, iar persoanele infectate sunt din cele care nu s-au vaccinat încă. Această informație nu mai ajunge și la publicul general. Iar acesta rămâne cu frica inițială.

Pe de altă parte, așa suntem noi, luăm doar informația de frică, doar informația rea și trăim cu aceasta, în timp ce nimeni nu face un breaking news că este bine și că va fi bine.