Am fost la Tucano Coffee, ca voi sa nu mai fiti nevoiti sa o faceti

Ieri eram prin oras la o conferinta despre cum sa faci bani grupa mare, conferinta despre care va voi mai povesti eu zilele astea. Pana una alta, in pauza am zis sa mergem sa luam niste cafea. Cum singurul lucru din zona era Tucano Coffee, am fost acolo.

Pentru cei care nu stiu, Tucano Coffee e un lant de carciumi unde se bea cafea (am zis carciumi ca au si alcool), pornit din Chisinau, foarte apreciat de hipsterimea de acolo si emigrat la Bucuresti, locul unde hipsterimea nu e chiar bagata in seama. Si pana una alta, de ce sa nu concurezi cu Starbucks si de ce sa nu castigi pe nisa asta, a cafelelor de uz comercial.

Acuma eu nu stiu daca oamenii (angajatii) de la Tucano Coffee sunt moldoveni sau nu, dar cert este ca au trainingul acolo, peste Prut. Cred ca le-au explicat asa, cu accent, da-i ma incolo de romani, ei tot vor veni aici, e hipsterime, trebuie sa vina.

Daca te duci in orice Tucano Coffee, de peste Prut sau din Bucuresti o sa observi un lucru misto. Locatia este foarte cozy, calda si primitoare. Doar locatia. Ca odata  intrat acolo, intri de fapt in lumea secreta a celor de la Tucano Coffee, lume secreta pe care ei nu vor sa o impartaseasca, mai mult, nu vor ca tu sa cunosti ceva din ea. Lumea lor secreta e doar a lor, nu sunt sigur ca ei o cunosc, dar cert este ca nu vor sa o impartaseasca cu nimeni.

Apoi, dupa ce ai intrat in lumea lor, te lovesti de servire. Sau ma rog, de ceea ce ar trebui sa para a fi servire. Practic, mai bine faci tu niste cursuri de barista,   ca sa intelegi cum se face cafeaua corect si mai bine te duci tu sa iti faci singur cafeaua, lor doar le dai banii. Nu ca as zice ceva aiurea. Dar asa e si la Chisinau. Iar daca acolo credeam ca e un obicei al locului sau un fel de-a fi nesimit, aici e doar o continuare a acelui obicei de mare succes.
Mi-au placut inimioarele din jurul casei de marcat. Sunt niste inimioare acolo cu numere pe ele. Si atunci cand faci o comanda de o cafea, iar tu te asezi la o masa, primesti o inimioara din asta cu cifre si te duci la o masa. Teoretic, cei de la casa, vor tine minte si vor nota undeva ce inimioara si ce cifra ai primit. Practic … se vor plimba chianui printre mese, pana cand isi vor aminti numarul sau pur si simplu vin la tine sa te intrebe ce ai comandat si de ce nu ti-a venit. Iar daca indraznesti sa ii intrebi, ba e un cacat de LATTE, vreau si eu sa stiu de ce dureaza prepararea lui mai mult de 5 minute (laa latte se ia laptele, se fierbe, se pune in pahar, se pun shoturile de cafea si aia e); ti se raspunde in sila, dar aveti rabdare ca va veni. Asta mi s-a intamplat la Chisinau. Aici nu am stat la masa, desi timpul a fost acelasi.

La Tucano Coffee din Bucuresti, de la Romana e fix acelasi lucru. Ziceam ieri ca m-am dus sa iau o cafea. Eram cu o prietena. Ea voia un ceai de fructe.  Asa ca am comandat si am platit.

Eu ma gandesc ca procedura e simpla. Comanzi o cafea la casa, platesti, iei un bon, baiatul de la casa anunta vreun barista sa faca cafeaua respectiva si tu astepti cafeaua. Cel putin asa se intampla intr-o lume normala. Nu. Aici, la Tucano Coffee, e altfel.
Te duci la casa, comanzi. Baiatul de la casa, se apuca sa apese preocupat pe casa de marcat cu touch screen de zici ca scrie ceva pe chat sau ca are nevoie de 50 de mii de ingrediente pentru cafeaua ta. Intr-un final iti apare produsul pe afisajul pe care tu il vezi. O fi asta ceea ce vrei sa comanzi?
Ok, dupa asta platesti. Te astepti sa primesti vreun bon ceva, nada. Prima data n-am primit nimic, dupa vreo doua ore, venise deja sefa mi s-a dat un bon.
Dupa care nu te baga nimeni in seama. Apar alti clienti si li se iau si lor banii si comenzile. Care comenzi nu pleaca catre nimeni altcineva. Sunt niste bariste in bar care stau de vorba intre ele. Probabil povestesc filmul de aseara sau rad de mine ca am intrat cu ochelari si geaca pe mine la ei in Tucano Coffee ca sa le comand o cafea trista cu lapte. Pentru ca am smartphone, il scot din buzunar, imi fac un selfie si imi fac  de lucru pe net pe telefon. Ii las pe cei de la bar in pace, dar tot in fata barului. Cine stie ce treaba mai importanta au, decat eu. Fie!
La un  moment dat ma uit urat spre bar si cineva ma remarca. Dumneavoastra ce aveti? Un latte? Zic da si un ceai de fructe. Se apuca sa imi prepare latte-ul. Care dureaza bineinteles 30 de secunde in producere, iar ceaiul … nu era. La un moment dat, prietena cu care eram, intreaba, unde e ceaiul? Iar aia de la bar, bineinteles deranjati de intrebare, cum unde e? E la infuzat! Pai vezi, gresit ca nu stia ca ceaiul se face in vreo 6 minute, ca atat dureaza sa se infuzeze fructele alea. Ce credeai ca e ceas la pliculet? Bineinteles ca nu i-a zis nimeni cat sa astepte. Asta ca sa stim si noi cat dureaza cele 6 minute.

Am trecut peste. La plecare ne vedem cu ceva sefa, care intreaba daca ne-a placut acolo. Zic bine, eu ma intorc peste doua ore sa mai iau o cafea.

De data asta aveam o comanda speciala. Cafea cu lapte de soia. Pentru cei care nu stiu, comanda asta nu e neaparat speciala, ci se adreseaza celor care au intoleranta la lactoza. Asa incat, ori bei lapte cu lapte, care are lactoza, ori bei lapte de soia, care nu are lactoza. Si fac comanda asta la casa.  Dupa ce butoneaza iar 40 de clickuri pe casa, vad ca apare pe partea dinspre mine a casei de marcat cafea cu Low fat milk. Si pentru ca stiu treaba asta, low fat milk  nu inseamna lapte fara lactoza. Nah, aia e. Ma asteptam sa fie pe bon, ca de data asta era sefa cu ochii pe ei si mi-au dat bon. Ma asteptam zic, ca pe bon sa fie low fat milk, iar in cafea sa puna lapte de soia. Ghinion! Au pus lapte de 1.5% grasime.  Dar nu asa usor.

Barista  m-au auzit cand am zis ca vreau lapte de soia. Si il intreaba pe celalalt barista de la casa, auzi, n-avem lapte de soia, ii punem din asta? Dupa care se consulta intre ele. Auzi, dar facem cu lapte din asta?

Pentru ca nu erau alti clienti in carciuma si pentru ca am vazut ca treaba asta cu facutul unei cafele mai poate dura, m-am pus pe un scaun si am asteptat. Dupa vreo doua minute de facebook, sefa era in stanga mea, le intreba pe astia de la bar o groaza de alte tampenii, nu era atenta daca au comenzi sau nu, butona ceva pe laptop. Dupa vreo doua minute de Facebook ziceam, ma intreaba iar, una dintre barista nu cel de la casa. Cafea cu lapte de soia nu?  Gizas fuck, da! Asta astept. E atat de greu de facut? Nu i-am interbat daca au sau nu au lapte de soia. Pentru ca ma asteptam sa aiba. Nu-i asa? Adica sunt suficient de multi oameni care au dezvoltat intoleranta la lactoza, astfel incat sa fie suficiente motive ca orice aberatie de cafenea sau preparataor de cafea sa aiba asa ceva in frigider acolo. Nu, la Tucano Coffee nu s-au interesat de asa ceva. Pe ei i-a interesat sa vanda acolo repede o cafea, low fat milk. Lasa ca e low fat, inseamna ca tine bine acolo, anuleaza cafeaua lactoza, nu?

Pe scurt, daca sunteti hipsteri si vreti un loc unde sa va etalati si sa va simtiti batjocoriti, go to Tocano Coffee. Au si cafea cu canabis. Altfel, am impresia ca astia servesc doar canabisul din cafea inainte de a intra in tura, pentru ca sunt total pe dinafara, atat la preparatul cafelei cat si la servire. Dar asta e modelul moldovenesc. Iar ei daca vad ca prostia asta merge la Chisinau, cred ca asa merge peste tot.