Drama fumatorului in 2008
Da, cu totii fumam, unii mai mult altii mai putin. Unii involuntar, altii voluntar, pana la urma toti fumam. Si daca nu fumam tigari, inhalam tot praful si poluarea din orase cu acelasi efect cu al tigarilor.
Daca ne uitam la toate persoanele fumatoare de 25+ ii vedem cu par alb in cap. Nu tot, dar fire de par alb sunt. Asa incat speranta noastra de viata se reduce. Eh … noi ajungem sa o reducem si mai mult. Poate ca nu o sa am dreptate in ceea ce voi spune, dar e un punct de vedere pe care vreau sa mi-l sustin.
Ati vazut cum arata Magheru la 7 – 8 seara? Siruri, siruri intregi de chistoace de tigari ce stau intre cele trei benzi de circulatie dinspre piata Romana spre Universitate. Toata lumea care iese de la munca fumeaza si arunca tigarile pe geam. Eu am ajuns la un consum de 3 tigari pe drum de acasa la munca si invers. Practic una sau doua in pasaj la Unirii, si una pe Magheru. In timp ce la intoarcere, una pe Kisselef, una pe Lascar Catargiu (in functie de trafic) si una pe Magheru.
Aici am spune ca stam bine, iesim cu masinile, sunt chestii personale si fumam. Trecem peste lipsa de civilizatie si peste faptul ca aruncam tigarile pe geam. Dar ma gandesc, daca atat de mult se fumeaza in trafic, oare cat se fumeaza in restul zilei?
Si daca vorbim de asta, ma uit la mine din nou. Acasa nu mai fumez in camera, drept urmare trebuie sa ies pe balcon sa pufai o tigare, pot sa stau jos, sau atarnat observand luminile din cartier. In schimb nu mai fumez atat de mult. Daca inainte se putea intampla sa termin un pachet de tigari intr-o seara, daca aveam de lucru si daca nu aveam idei, acuma sunt doar cateva tigari la intervale stabilite de timp.
La munca bineinteles nu se fumeaza, locul de fumat e la vreo 50 de metri, sau mai bine, de biroul meu. Drept urmare fac cam un minut dus si un minut intors numai pe drum. De cele mai multe ori drumul intors ma face sa ma gandesc ca mai bine as mai fuma o tigara, ceea ce ma face sa ajung frustrat la birou. Singura buba in toata chestia asta e ca fumez repede, pe repede inainte, grabit parca sa nu pierd foarte mult timp cu fumatul, tragand insetat din tigara si expirand fumul cu putere.
Eh, asta dauneaza fumatorului mai mult decat ar dura fumatul a unui mare numar de tigari. O vad pe pielea mea, o vad in comportament, o vad in concentrare. Exista momente in care am pauze mari de tigari si ma concentrez foarte bine, dar am momente in care o pauza scurta de tigara, fumata foarte rapid imi strica tot cheful de ceva si nici nu-mi asigura nevoia de nicotina pe care as puteao avea.
Sa stau sa fumez linistit cu pauze mai lungi si mai rare nu prea-mi sta in firea comportamentului. Totusi, pare ideea cea mai reusita pentru o buna impartire a timpului. Desi, momentele in care fumez pot fi destul de relevante si pline de idei. Astfel incat nu-mi ramane decat sa stau sa imi notez undeva ideile venite la o tigara.
Revenind la daune, fumatul rapid imi cauzeaza tuse, iritatii pe gat, ieea de uscare a gatului. Drumul de la tigara si pana la birou, sau de pe balcon si inapoi imi da palpitatii, ma face sa expir mai adanc si neregulat, dar imi si creste pulsul.
Pe scurt comportamentul asta, de care sunt sigur ca nu ma lovesc numai eu, nu aduce nimic bun. Eu vad asta ca pe o reactie a normelor care spun ca nu se fumeaza in birou (ceea ce e bine), a normelor care spun ca nu se fumeaza in fabrici, uzine si institutii publice. Insa eu vad norma asta ca pe o drama a celor care fumeaza. Sunt de principiu ca daca fumezi, nu fumatul iti cauzeaza moartea. In schimb, cu stilul asta de fumat principiul asta se clatina rau. Nu pentru ca ai fuma, deoarece lucrul asta se intampla mai rar, dar pentru ca fumatul se intampla intr-un mod grabit si necontrolat. Repede sa pufai o tigara si sa te intorci inapoi ca sa lucrezi. E ca si cum ai fuma repede o tigara si ai urca un deal in fuga …
