Este 6PM ora la care scriu acest articol, aici in Houston, TX. Azi dimineata (duminica dimineata), am zis sa ma duc pana in centrul orasului. M-am uitat pe Google cam cu ce as putea ajunge, dat fiind faptul ca sunt undeva in mijlocul nicaieriului si am gasit solutii. Te duci si iei autobuzul care vine la ora aia, mergi pana la statia aia, apoi schimbi cu autobuzul celalalt, care vine la ora aia si ajungi in centru. In principiu Google imi zicea ca fac doua ore cu autobuzul pana in centru. Dupa ce am ratat primul autobuz, a trebuit sa astept inca 40 de minute pana sa vina urmatorul si sa ajung astfel in centru.
Am mers gratis cu autobuzul
Si m-am simtit deplorabil. La fel ca in anii in care negrii n-aveau voie in autobuze, acum numai persoanele din clasa de mijloc sau cea de jos folosesc transportul in comun. Printre ei si eu. Toti ceilalti merg linistiti cu masinile personale. In cel mai romanesc stil, bineinteles necunoscand ca am nevoie de bani fixi, am urcat in autobuz intreband soferul daca are sa schimbe sau daca schimba si daca merge in directia aia. (asta din principiul ca la Berlin iti da restul) Bineinteles ca nu avea sa schimbe sau sa dea rest, asa ca primul sofer mi-a zis sa ii depun cati bani am. Al doilea sofer, din al doilea autobuz, dupa ce am incercat sa platesc cursa cu o bancnota de 5 dolari, mi-a zis sa merg in spate si sa nu se mai intample data viitoare.
Downtown Houston
Dupa doar o ora de mers cu autobuzul prin caldura (si cu aerul conditionat pornit la maxim) am ajuns in centrul Houstonului. Asta si din cauza ca autobuzul nu opreste in statii (statii care pot fi si la 200 de metri una de alta ) decat daca asteapta cineva acolo sau daca se trage de semnalul de oprire. Iar in centrul orasului am gasit asta:
M-am invartit prin zona incercand sa gasesc ceva de facut. Nu mi-a fost foame sa bag ceva de la un SubWay, asa ca am gasit mijlocul centrului civic, care era cam asa:
Iar la cativa metri de unde am filmat clipul precedent, niste baieti dansau.
Singura agitatie am gasit-o la stadionul din centrul orasului, unde oamenii se adunau sa vada echipa locala jucand baseball.
La intoarcere insa, era sa ma sui in autobuzul gresit. Soferita m-a vazut si mi-a zis ca trebuie sa iau autobuzul 2 strazi mai departe, pe sensul celalat. Intre timp si un baiat de pe strada m-a indrumat catre statie si m-a intrebat de sanatate. Iar in autobuzul de intoarcere, un baiat imbracat la costum, cu aspect saracacios m-a intrebat cat costa aparatul foto pe care-l am. I-am zis ca mult.
In schimb, din ce am vazut in centru, toata lumea are smartphone-uri. De la iPhone-uri, la HTC HD si nu stiu ce LG-uri de la AT&T cu touchscreen, toata lumea sta pe net si foloseste telefonul mergand pe strada. Iar asta nu numai pentru cei care arata foarte ingrijiti, ci pentru oricine, chiar si cei care dupa ce baga telefonul in buzunar vin la tine si zic: spare a dollar, spare a change?
Free internet downtown Houston
In centrul orasului Houston este internet wireless free, asta din parteneriatul intre primaria orasului si companiile ce au cladiri acolo. Lucru care mi se pare remarcabil. Poate am vedea asta si in Bucuresti, desi n-avem acelasi tip de oras cu aceeasi distanta intre intersectii ca in Houston. Dar poate om avea si noi niste internet gratis, fara probleme prin centrul orasului. Ar da incredere in oras si ar atrage oameni in centru care sa vorbeasca despre oras, din Bucuresti.
In rest a fost cald. Cu o maxima de vreo 40 de grade si un aer irespirabil, am gasit aici exact caldura de care n-am avut parte toata vara in Romania. Iar asta a determinat televiziunile de stiri si pompierii sa fie foarte atenti si sa faca apeluri sa nu dea foc la paduri.
Stiu ca am zic suntem.