Am fost și am cumpărat bilet ca să văd magnificul film Două Lozuri. Am cumpărat bilet în urma ”scandalului” de pe net și în urma PR-ului agresiv făcut pe prietenii și pe cunoștințele actorilor. De fapt filmul te blochează din primele cadre: actoridefilm.ro, prezintă. Cum? Nici o casă de filme, nimic? Niște unii care s-au gândit că știu ei să facă filme, fac filme?
Nu zic că nu știu să facă filme, că l-au făcut, s-a văzut la cinema. Numai că mint și fură. Ei, actorii, ei care promovează filmul, ei care îl laudă că așa au fost rugați. Ei care cred că au făcut un tort, dar de fapt blatul s-a stricat înainte de a fi pus la cuptor. Dar poza cu biletele întâi.
Am fost singur la film și am cumpărat două bilete. Asta pentru că am ales pentru vizionare un oraș interesant: Iași. Și stim cu toții ce e la Iași. De fapt, e orașul care nu prea râde. E orașul de unde au plecat toți comedianții, care acum vin la București și îi fac pe alții, care au plecat din aceeași zonă, să râdă.
Pentru că filmul a fost sold-out (nu mă mir), am stat să ascult părerile din stânga mea. Două studente își povesteau aventurile din mașini. În spatele meu, unii dadeau indicații actorilor. În fața mea, un copil de vreo 7 ani își întreba parinții ce sunt înjurăturile alea din film. Iar in dreapta mea, o fata îi spunea mamei ei că e mișto filmul că e cu actorul ăla.
Din punct de vedere al regiei și al imaginii filmul e varză. Nu îmi poziționează acțiunea în nici un oraș. Hei, suntem în România. Țara asta e prea mică ca să nu poți poziționa acțiunea în vreun oraș. Nu e ca și cum ai filma în Nevada și să zici că ești in Africa sau să filmezi la Marile Lacuri și să zici că ești în Alaska. Țara asta e prea mică. Așa încât la început vedem ceva cadre din Oltenița cred, apoi din Galați se pare, blocul ăla poate fi de oriunde, iar imaginile cu mașina de pe drum sunt trase undeva în jurul Bucureștiului, spre Urziceni.
Apoi acțiunea continuă cu actorii venind spre București, din localitatea lor, unde mai devreme se vedea o mașină cu numere de Buzău, dar ei vin de la Târgoviște și iau o fată la ocazie și ei spun că Buftea e în drum. Pai cum de la Oltenița sau orice localitate din aia părăsită și săracă din Teleorman, ajungi la Targoviște ca să vii la București.
Trecem peste faptul că scenaristul sau regizorul au uitat să ne arate că de fapt au trecut câteva zile. Adică la un moment dat acțiunea se oprește cu mașina aia ce urma să fie reparată și zdrang, apare mașina impecabilă. Asta nu poate fi făcută într-o zi, trebuia să știm. Ah, mașina are numere false de Prahova. Care județul Prahova are port la Dunăre.
Ah, filmul are virgule de publicitate. Cum să ai virgule de publicitate pe un film pe care îl dai la cinema? Nu mai bine puneai direct jingle-ul de la PROTV, să știm ca avem 6 minute pauză să mergem să mai luam un popcorn, ceva?
Și se repetă de cel puțin două ori aceleași cadre cu orașul în care ni se spune că se desfășoară acțiunea. De ce aceleași cadre? Altele nu existau?
Publicul a răs o dată forțat și o dată că sunt moldoveni. Forțat s-a râs la faza cu ce culoare are mașina asta neagră? Albă domle. – Domnule, ia veniți încoace. Ce culoare are mașina asta? Albă domle. Asta e un ceva de genul Ha ha ha, da, așa e. – Asta e o memă pe net, căutați-o.
A doua oară publicul a râs la faza în care un baiat vorbeste cu accent moldovenesc și zice ”și faci wăy, ai pierdut 6 milioane de euro?” La asta s-a râs. Și a fost singura dată când s-a râs pe bune. Adică probabil moldovenii dacă văd că cineva face mișto de ei, râd. Ați atins targetul, e bine.
La faza cu Relu din Umbre, lumea n-a râs. A fost ceva de genul, ia uite, a apărut Relu să facă ce știe el mai bine. Să răpească oameni și să le salveze ăstora filmul. Probabil că a facut-o din mila.
Două Lozuri e făcut fără buget. De unde și campania de pe indiegogo, unde a strâns fulminanta sumă de 2000 de dolari.
Păi dacă știam că niște actori care nu au ce mânca, caută susținere pentru un film, contribuiam și eu. Măcar știam că îmi văd numele la final acolo. Dar nu să ma simt mințit și furat.
De ce zic asta? Pentru că filmul așa cum este prezentat, exact asta exprimă. Mai bine imi ziceau că: bă, de atâta suntem în stare, am făcut o prostie, hai să vedeți și voi filmul să avem ce mânca la iarnă și dacă vă place să ne și votați. Nu cu … melodrama asta pentru note pe IMDB și plânsetele astea. Pentru că exact asta ați făcut. Plansete și melodramă pentru un film slab. Nici măcar mediocru.
Când am trecut frontiera, pentru că am făcut 500 de kilometri să văd filmul ăsta, m-a întrebat vameșul unde mă duc. I-am zis că la Iași să văd un film.
– Aha, 3D, mi-a răspuns el.
– Nu, un film românesc, 2D, foarte lăudat de toată lumea. Mă duc și eu să vad ce e cu el.
– Ceva acțiune?
– Nu, nu cred, cel puțin așa am văzut.
– Hai lasă-mă cu filme din astea. Iar au făcut românii nu știu ce filme și se așteaptă la nu știu ce laude și nu știu ce premii pentru asta, de parcă ar fi făcut un Oscar.
Deci eu ce îi spun vameșului acum? Da, du-te la film că o să-ți placă? Nici măcar nu face Dragos Bucur sex, probabil n-are voie de acasă. Apropo de Dragos Bucur. E urât cu spume. E gras, nebărbierit și se crede el șmecher și că știe și rezolvă el. Pâi dacă tot jucați rolul de pămpălăi, nu mai bine slăbea puțin?
Cel mai mișto e Papadopol. El e cu securitatea, cu teoria conspirației, un rol curat, serios, frumos, drăguț.
Bonus. Am așteptat până la final, până s-a oprit ecranul, să găsesc faza asta. Unde e? De ce nu e în film?
Bonus 2: Cea mai tare fază din film a fost la intrare. Eram cu o pungă mare de popcorn și cu o cola mare în brațe și mă chinuiam să caut biletele. Le dau și baiatul de la intrare mă intreabă: -Și a doua persoană? Mă uit nedumierit în jurul meu, ce a doua persoană e nevoie… -Ah, nu este. -Înțeleeeg, a zâmbit el.
Bonus 3: Iata cum se face un film din donații.