DISPERATILOR!

Sambata dimineata am dormit, apoi dupa-amiaza am colindat niste magazine in cautarea nimicului, iar mai tarziu am ajuns acasa si am dormit. Asa ca am ignorat televizorul, iar in schimb ma speriam de reactiile voastre pe Facebook si alte retele de socializare. Inteleg ca voi v-ati simtit bine in acest mod si ca pe langa consumul electric v-ati bucurat de emisiuni educative care v-au starnit emotii puternice. Asa va place voua sa simtiti, puternic, hard.

Am fost vineri seara la Cercul Militar, sa fac poze multimii de oameni asezata cuminte in randuri si pe randuri ca sa ii aduca un ultim omagiu magnificului si minunatului Sergiu Nicolaescu. Intr-adevar am gasit acolo aglomeratia si nebunia la care ma asteptam, dar n-am gasit acolo nici un om care sa ii aduca omagii lui Sergiu Nicolaescu. In schimb multimea de oameni era formata din cei 50+ de jurnalisti care se impingeau unii pe altii, ca noi sa vedem la televizor imagini miscate, de parca cine stie ce demonstratie era acolo.

Si in toate imaginile astea cu multime si oameni ingramaditi, la un moment dat apare Paula Iacob, avocat de profesie, care statea pe langa jurnalisti, doar, doar o baga-o cineva in seamna sa o intrebe ce simte despre disparitia artistului.

DISPERATILOR!

Dar e bine ca voi credeti si le luati pe gat miscarile astea emotive de masa, care voua va provoaca emotii. Era sa zic eu ce emotii va provoaca.

Ba, la Michael Jackson am inteles-o. A venit lumea nu sa se vada la televizor, ci pentru ca i-a placut probabil muzica americanului. Dar aici au venit babele sa intrebe de ce n-au pus un gemulet pe sicriu ca sa il vada maica si ele. Sa vada mortul? Ce pasiune e asta la romani sa vezi mortii? Sau sa ii si pupi? De unde a iesit titlul INCENDIAR: MORTUL NU E IN SICRIU!

A fost sau n-a fost?