Din surse sigure stim ca …
Pe mine m-a fascinat intotdeauna expresia asta. Mi s-a parut magnifica: din surse sigure stiu ca … Am crezut ca toti aia care au surse sigure sunt cei mai informati oameni de pe planeta si au o groaza de prieteni sus pusi, importanti si de treaba care stiu sa ajute atunci cand se poate si cand este nevoie.
Asta pana cand mi s-a intamplat mie. Am auzit aseara o faza de genul din surse sigure se stie ca eu am facut ceva. Pus in fata faptului implinit, a trebuit sa ma apar, bineinteles ca au fost crezute sursele, pentru ca asa gandeste un jurnalist. Iar aici se greseste. Trebuie sa admiti o data ideea de nevinovatie, apoi trebuie sa o dovedeasca persoana incriminata. Asa nu sunt decat niste acuzatii de prost gust, iar persoana incriminata trebuie sa incerce sa se apere.
Aici apararea poate fi crezuta sau nu, persoana poate ceda sau nu, dar singura problema e imaginea care este terfelita.
Asa ca de cele mai multe ori sursele alea sigure sunt doar un mare bluff, important e pe ce ton e data stirea din surse sigure, mai ales cum afecteaza imaginea respectiva.
