despre Bucuresti si restul tarii
Speram acum ceva vreme ca tara asta are o sansa, ca avem o tara frumoasa si ca e bine ca traim aici si ca faptul ca ne vom integra in EU va fi un lucru pe deplin meritat.
Ajungem insa acum, aproape de integrare si ne dam seama ca suntem cu mult mai departe fata de cum visam noi, iar toate visele noastre despre aceasta tara sunt pe departe sa fie adevarate si ca situatia e cu mult mai grava decat ne asteptam.
Si, incercand sa trec de toate cuvintele astea pe care le auzim la televizor in fiecare zi, ma refer la fapte, la evenimente care ni se intampla noua tuturora si care ne aduc in pragul crizelor de nervi.
Mentalitatea romanului ( cu R mic ) este una de om gospodar, la casa lui, care este de treaba , foarte ospitalier si una din putinele persoane care iti sar in ajutor si pe care te poti baza zilele astea. Insa, exista si pramatii sau uscaturi ( cred ca intr-un numar cam mare ) de care pana la urma trebuie sa scapam.
Aceste persoane, inca stau sa rationez, daca gandesc, daca stiu ce vor, ce fac, sau este doar o tentativa de instinct animalic care ne impinge inapoi in evul mediu. ( a se vedea cazul Tanacu).
Cert este ca atunci cand te astepti mai putin, ei musca din tine, la fel ca un caine care se infige intr-o bucata de carne proaspata furata din plasa unui batran care vine de la piata.
Avea dreptate cine zicea ca la Bucuresti e o alta mentalitate, sunt alti oameni, sunt aere de Bucuresti si fitze. Adevarul e ca aici totul e perceput la scara mai mare. E si orasul mai mare, e si aglomeratia mai mare si mai multa lume. Dar, in primul rand e calitate. Calitate a vietii, a standardelor, a oamenilor.
De ce ? Pentru ca nu oricine ajunge in Bucuresti, pentru ca probabil multora nu le place, pentru ca probabil multi spun ca nu fac fata vietii de aici si cerintelor de aici. Dar, iarasi dar, in schimb in Bucuresti nu am gasit un om care sa iti spuna nu daca te adresezi cu “ma scuzati”.
In acest timp, incercand sa copieze viata de la Bucuresti, apar persoanele de provincie care au si ele aere si fitze, fara sa stie neaparat ce sunt acestea si mai ales cat trebuie sa munceasca pentru acestea. Pentru ei e bine sa stie ca au telefon ultimul racnet, chit ca e luat in rate, sau ca si-au facut imprumut in banca pentru asa ceva. Nu conteaza atat timp cat au vazut aceasta la Bucuresti.
Daca se poate, genul asta de oameni ar vrea sa stea tolaniti toata ziua si sa le vina totul de la sine. Iar, atunci cand le ceri sa faca ceva, lucreaza, dar insuficient si doar daca esti langa ei.
Ei bine, astia sunt cei de care trebuie sa ne ferim, sunt cei care sunt miere si lapte cand sunt langa tine si parca sunt cei mai buni prieteni si cei mai de treaba, iar atunci cand stiu ca au supt tot de la tine si ca nu mai ai ce sa le oferi, prefera sa se intoarca in gunoi si sa iti dea tie cu piciorul. Sau, mai ales, sa te improaste cu gunoi. De ce ? Pentru ca asta le face lor placere. Pentru ca sunt atat de snobi, sau cel putin idioti incat sa muste mana care i-a ajutat .
Un simplu sinonim pentru aceste persoane se cheama hiene.
Si astea sunt peste tot in tara. Exceptie fac Timisoara, care nu face parte din Romania si o parte din Ardeal.
In rest … vai si amar ….
Iar noi vrem in Europa.
