Depaseste-ti limitele
Traind în cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor si rece.
Mihai Eminescu – Luceafarul
Ce am? Sunt nebun? Pun poezii pe blog? Ce vreau sa demonstrez?
Pai sa raspund la toate intrebarile pe care le-ati avea printr-un simplu cuvant: nimic.
Mai subliniez inca o data faptul ca trebuie sa gandesti in afara cutiei, ca trebuie sa iesi din cutie ( ) si sa iti recunosti limitele sa le intelegi si sa le depasesti. Nu poti fi superior cuiva, pentru ca nu cunosti persoanele respective, fiind astfel superior nu reusesti decat sa iti scazi din popularitate sau sa pierzi exact persoanele pe care ar trebui sa te bazezi.
Ce vreau sa spun cu asta? Iarasi nimic. Insa nu trebuie sa te astepti la ceva anume, fix, pentru ca asa esti tu obisnuit in cercul tau, dar sa accepti si sa te adaptezi la orice primesti in schimb. Adica sa nu vii sa spui, eu nu ma asteptam sa primesc asta, nu primesc asta nu-mi place asta. E ca si cum ai cere o prajitura cu mere si primesti una cu ciocolata. O sa o arunci nu? Ca nu iti place, ca nu e buna, e toxica pentru ca e cu ciocolata si nu e cu mere.
