De ce sa nu iti placa Romania
Nimic nu e mai reconfortant decat un mare fuck you Romania atunci cand revii acasa.
De fapt de ce ma mir, atat timp cat peste tot in lume intrebarea standard e: “Hello. How are you?”. Aici figura standard e o fata incruntata. Ma intreb insa cat de prost platiti sunt astia de la vama de aici, daca isi permit sa nu zambeasca. Si acum ma gandesc si la altii din alte parti care orice ai face zambesc, vorbesc despre vreme, incearca sa te faca sa fii binedispus dupa o calatorie cu avionul. Iar atunci cand iti iau pasaportul in mana, se uita la tine si zambind te intreaba: how are you today.
Ma minunam in avion cand am vazut ca niste englezi studiau niste foi printate cu Bucuresti si centrul vechi. Nu o brosura sau asa ceva, ca noi n-avem. Doar niste foi printate, cu ce e de vazut prin Bucuresti (aproape nimic), ce traseu sa faca la pas prin centrul vechi (da, pe acolo pe unde e mizerie) si la ce carciumi sa manance (culmea, nu la carul cu bere sau alte tampenii ultra fancy si scumpe). Si englezii astia se entuziasmau in timpul zborului. Uite sa vedem asta, sa facem asta, uite o biserica (care e inchisa si in renovare de cativa ani), uite gradina Cismigiu.
Si dupa ce ajung aici si sunt intampinati de niste fetze triste si urate la controlul de pasapoarte si de o atitudine ostila fata de un turist, atunci la ce sa se astepte mai bine in viitor.
Si nu sunt absurd cand zic asta, dar poarta de intrare trebuie sa fie primitoare si binedispusa, chiar daca e o groapa de gunoi in spatele ei.
