Daca v-ati imaginat ca bariera lui Mazare de la Mamaia ar fi unica in tara, v-ati inselat.
Am mers in weekend la Dambovicioara, in jud. Arges. Dupa ce pe soseaua Campulung-Brasov (culoarul Rucar-Bran) ajungi la Podul Dambovitei, faci stanga la indicatorul Dambovicioara 5km (dreapta daca vii de la Brasov).
Marea surpriza este ca la intrarea in defileu te opresti la o bariera de care nu poti sa treci decat dupa ce platesti o taxa de 1RON (10.000 lei vechi). Ciudatenia este ca taxa nu este de autoturism, asa cum te-ai putea astepta, ci de persoana… O plateste fiecare, indiferent ca este turist pedestru cu cortul in carca, biciclist, motociclist sau automobilist. Deci este un fel de bilet de intrare in Cheile Dambovicioarei, rezervatia naturala Piatra Craiului, eliberat de Consiliul Comunal Dambovicioara. Pe care, dupa cum ne spune portarelul casier, o plateste si Basescu, daca ajunge acolo… si de care nimeni nu este scutit… nici copiii, nici presa, nici… nimeni!!!
Care este rostul acestei taxe si cum sunt folositi acesti bani nu se vede, caci drumul este mizerabil pe toata lungimea lui. In plus, din cauza cumplitei aglomeratii, se produc blocari ale circulatiei care in cea mai mare parte se poate desfasura pe un singur sens. Refugiile gandite sa poata regulariza traficul in ambele directii, sunt ocupate de autoturisme parcate aiurea, la intamplare, oriunde se gaseste un spatiu liber.
Aceasta debandada a facut ca ieri sa reusim marea performanta de a face cei 5km in mai mult de doua ore.
Ne gandeam cu groaza ce s-ar intampla daca, Doamne fereste, ar fi nevoie de interventia pompierilor la una din multele case, vile, pensiuni, construite aproape exclusiv din lemn in zona, sau daca ar aparea o urgenta medicala ce ar necesita sosirea masinii de salvare… Sau, si mai rau, daca gastile de corturari intaratate de aburii alcoolului consumat din plin, s-ar lua la cearta pe tema muzicilor care rasuna amestecat pe toata valea, facand un vacarm insuportabil. Si daca, asa cum spuneam, s-ar ivi necesitatea sosirii in zona a fortelor politiei si jandarmilor pentru a restabili ordinea…
In plus, nu poate fi considerata nici ca o taxa ecologica, pentru ca si aici realitatea este trista… Atata mizerie nu am intalnit decat la gropile de gunoi insalubre din jurul Bucurestiului. Probabil ca daca ar fi amplasate din loc in loc cosuri de gunoi, pubele, tomberoane, containere, ne-am simti mult mai bine in sanul naturii iar oamenii ar avea un argument in plus sa se mai civilizeze… macar un pic…
Daca ajungeti in zona, va dau un sfat: urmati mai bine traseul de pe Valea Dambovitei, spre Barajul Pecineagu. Aveti si acolo o pestera inainte de Satic, mult mai interesanta decat grota de la Dambovicioara. Pestera Ursilor ( nefiind electrificata aveti nevoie de lanterne, lampase sau faclii), care se afla pe partea stanga a drumului, unde vedeti niste trepte sapate in piatra. Nu exista indicatoare si nu este semnalizata, asa ca fiti atenti sa nu o depasiti!!! Defileul este la fel de spectaculos, dar mult mai salbatic, iar efortul celor 15km de drum va fi rasplatit din plin la destinatie. Si nu platiti nici taxe, si este si mult mai curat, si nu va umpleti de nervi ascultand manele si hardrock in acelasi timp, dublate de ragnetele betivilor veniti sa se desfasoare in libertate intr-o atmosfera “ca-n codru”…
Pentru alte oferte de relaxare in mijlocul naturii… “astrept provincia”…
Ca la Dambovicioara… eu nu mai calc…