De douazeci de ani ma gandesc cum ar fi fost fara Ceausescu. Drept urmare facem exercitiu de memorie si ne amintim de o carte indragita in liceu ce se chema Morometii. Sa ne amintim cum se desfasura agricultura atunci, cum se folosea batoza, cum se chinuiau oamenii. Trecem peste carte, dar cu imaginea aceea in minte venim in Bucuresti, aici gasim cladirea Dunarea de la Gara de Nord, gasim niste tramvaie si multe multe case.
Pe plan politic era exact ca acum. Un rege la conducere, niste unii pe post de ministrii care erau executati pe capete si asa mai departe.
Daca n-ar fi fost Ceausescu, sau ma rog comunismul aveam doua sanse. Una ar fi fost ca bunii nostri prieteni vestici sa ne faca niste mici sclavi si sa muncim pentru ei, dezvoltandu-ne sub atenta supraveghere a lor, sau sa fim profund influentati de interesele vestice la Marea Neagra, ceea ce ar fi rezultat in acelasi lucru.
Pentru Romania dezvoltarea actuala e as good as it could be. (suna mai bine in engleza) Bineinteles puteam fi mai sus, dar ideile de las-o ma ca merge si asa, si chestia cu noi ne facem ca muncim leafa merge, sunt mult prea puternice in caracterizarea noastra. Cu alte cuvinte ce s-a intamplat. Ideile lui Ceausescu cu sistematizarea, dezvoltarea unilaterala si toate ideile astea au facut dintr-o Romanie preponderent agrara, intr-o Romanie industriala la orase, cu blocuri mari si strazi asflatate, cu o capitala cu apa calda si metrou.
Isi aminteste cineva faptul ca in 1982 Romania era a 4-a putere nucleara la nivel mondial si nici macar nu aveam centrala atomica? Doar produceam pentru altii. Isi aminteste cineva ca Romania n-a avut pana in ’90 deficit bugetar, sau mai rau, datorii externe? Din contra avea Irak-ul datorii la noi.
Hai sa nu o dam pe aia ca nu aveam chestii, ca daca vroiai mancare, video sau tv color puteai sa iti faci rost de astea prin cunostinte fara sa iti sara cineva in cap. Sistemul functiona foarte bine, era facut ca sa pastreze anumite limite de bun simt pentru oricine, atat cat sa ne simtim bine si sa putem munci cu spor. Drept urmare puteai sa iesi in oras sa bei o bere, sau sa mananci la restaurant si sa vii acasa la ore decente chiar cu taxiul. Imi amintesc ca tata avea tot timpul probleme si era intrebat de ce lucreaza doar doua zile pe saptamana, pentru ca asa era serviciul lui. Atunci am schimbat trei apartamente pe banii statului, pe masura ce familia s-a marit. Dupa perioada aia am schimbat 3 camere la doua pe banii ce s-au baut in doua luni.
Daca stai sa te gandesti si sa compari situatia de dinainte de Ceausescu cu situatia de acum, vei vedea foarte multe asemanari. De asemenea ma gandesc cum naiba ar fi construit ei atunci cartiere intregi, daca acum nu reusesc sa termine niste blocuri incepute acum 3 ani din investitii straine, deci total private.
Oricum pentru nostalgici Ceausescu n-ar mai fi rezistat mult. Eu ma gandesc ca ar fi rezistat cel mult pana in 1992, cand toata tara era pusa la punct, economia foarte stabila si performanta. Dar, trebuia retehnologizata, iar romanii n-ar mai fi vrut sa mai stranga o data cureaua sau sa se gandeasca ca trebuie sa mai invete din nou altceva (uite-te mai sus la ce spuneam despre sistematizare). Care cred ca a fost greseala comunismului, ca a facut omul sa lucreze la doua butoane in loc sa ii permita sa avanseze sau sa se specializeze in orice domeniu. Iar daca regimul comunist ar fi depasit anul 1992, s-ar fi prabusit o data cu intrarea internetului in Romania si explozia comunicarii. Pana si China face cu ocazia asta eforturi imense ca sa mentina internetul sub control.
Pe langa asta va mai amintiti cum se chinuiau toate puterile lumii sa vina la Bucuresti sa discute cu Ceausescu? De ce? Pentru ca Romania era singura tara care se considera independenta in fata Rusiei, iar asta arata un tupeu demn de respectul tuturor.
Si ar mai fi multe de spus. Dar acum n-are sens, pentru ca nu mai sunt vremurile alea. In schimb le putem lua exemplele pozitive, sa invatam ceva de acolo si sa mergem mai departe.