Roxana este marketing director la Anteea Consulting si cocheteaza de curand cu social media. Urmareste activitatea tuturor din social media de ceva timp si are o parere. Iar gandirea este putin diferita de ce ne asteptam no, de cum credem noi ca ne vad ceilalti. Pentru ca lumea de business ne vede exact asa cum spune ea mai jos.
O puteti urmari pe Roxana si pe twitter.
Cum vad eu social media
In opinia mea, social media este ca si cum te-ai duce la un eveniment, ai interactiona cu oamenii si ai incerca sa gasesti persoane cu interese commune.
Venind din lumea de afaceri, pot sa spun cu certitudine ca aproximativ asa sunt structurate toate evenimentele, petrecerile de afaceri, intalnirile de pe meetup, xing etc.
Bineinteles ca, la fel ca si in viata reala, adoptam strategii diferite pentru fiecare eveniment, petrecere, asa cum adoptam strategii diferite pentru Facebook vs. Twitter.
Si daca am vorbi doar despre aceste 2 canale, de la prima vedere e clar ca ele sunt diferite (nu neaparat prin structura si functiile oferite) ,ci mai ales prin cat de mult si in ce fel se aseamana cu viata reala.
Diferenta, din punctul meu de vedere, este ca pe Facebook trebuie sa-ti cunosti prietenii, sa-ti aduni fanii prin reclame, continut etc., iar pe Twitter poti cunoaste oameni noi fara sa ii «cunosti» cu adevarat. Si asta este, cred eu, unul din lucrurile extraordinare pe care le aduce Twitter.
Dar, ca la orice eveniment, seminar, conferinta, petrecere, te astepti ca oamenii sa comunice asertiv, sa existe egalitate intre sexe, sa ne tratam cu respect unul pe celalalt – atat cat se poate- dar, cel mai important, te astepti ca fiind oameni dedicati comunicarii intr-un fel sau in altul sa incepem sa comunicam pornind de la « EU-ul propriu ». Adica ceva de genul « Eu cred ca, eu consider ca, eu simt ca, in loc de acuzatorul tu esti….sau el/ea este. »
Este normal ca ne vom intalni cu persoane cu interese total diferite, ca nu toti se vor « indragosti » de noi la prima vedere, ca unora le vom parea antipatici, i n functie de strarea fiecaruia, de interese, de culoarea cravatei sau a parului … dar pentru asta s-a creat faimosul “I have to mingle, talk to you later “.
Deci, exact ca si la un eveniment, nu te astepti sa intalnesti pe Twitter un “social media serial killer” care de la inaltimea regatului sau de cristal sa iti spuna cu nonsalnta “I’m the best, fuck the rest”. Nu e ok, dar asta nu este cel mai grav lucru, caci poate chiar te-ai impaca si cu aceasta atitudine pentru ca, in fond si la urma urmei, daca respectivul/respectiva vrea sa creada ca e cel/cea mai tare din univers si doar el/ea crede asta, so be it J Pana la urma poate fi chiar haios sa ii urmaresti. Cum zicea un mare fizician, care poate este inca in viata intr-un univers paralel, « totul e relativ ».
Dar din pacate apar cateva lucruri cu care nu poti sa te impaci. Si esti suparat pe tine pentru ca da, ai venit aici pentru a comunica asertiv cu toata lumea, pentru a incerca sa intelegi mesajul, oricat de dur ar fi el inainte sa raspunzi si cu toate astea « damm, is so hard » J
Iar in final te intalnesti cu lucruri pe care nu poti sa le accepti pentru ca nu sunt juste, drepte si iti dai seama ca tu, el, ea, ei, cel ce vorbeste din turnul sau de cristal, nu merita asta. Dar ce te roade cel mai tare este intrebarea la care umanitatea nu a gasit niciodata raspuns « DE CE ? ». Adica de ce inca exista teroristi, de ce mor oamenii , de ce oare culoarea parului determina gradul de inteligenta iar burta mare si chelia gradul de intelepciune.
Dar cel mai grav este ca dupa ce ii ascultam, ne dam seama ca uneori avem nevoie de asemenea personaje ca sa VEDEM sa INTELEGEM ca TREBUIE si VREM sa fim mai buni, sa gandim pozitiv, sa comunicam asertiv si sa incercam (inainte sa judecam pe orcine) sa mergem macar 2 minute incaltati cu pantofii celuilalt.
By the way, numele meu e ROZ