Dupa ce au aflat dis de dimineata, buimaci de somn, ca e greva la RATB, cetatenii orasului au purces pe drum dupa urmatorul program:
La 8:44, bucurestenii sunt pe scari, se indreapta spre masina, cu care se duc la munca.
La 8:45 au pornit toti, din toate cartierele. Se incoloneaza frumos si ies de printre blocuri, de pe stradute, indreptandu-se spre cele 5-6 bulevarde mai mari ale Capitalei.
La 8:46 sutele de mii de bucuresteni vad inaintea lor soseaua intinsa, complet libera. Rasufla usurati. Astazi e ziua aceea cand, desi fac acelasi lucru, rezultatul e altul. E perpetua zi internationala a paranoicului.
La 8:50 absolut toti bucurestenii de mai sus, adica sute de mii, claxoneaza. Traficul e… cam blocat. Nu se stie de ce. Poate pentru ca sutele de mii
de bucuresteni lucreaza pe aceiasi 2 km patrati de prin centru, Victoriei samd.
La 9:00 sutele de mii de bucuresteni asculta aceleasi stiri, injura aceiasi politicieni si isi imagineaza prosteste ca va fi mai bine.
La 9:02, bucurestenii din masini scot telefonul si suna la serviciu, sa spuna ca intarzie, din cauza traficului.
La 9:10, cetatenii din masini asculta muzica. Sunt blocati, statistic vorbind, cam la jumatatea distantei dintre casa si loc de munca.
La 9:15 incep claxoanele, atacurile de panica, furia. Cumva, isi imagineaza ca cineva blocheaza strada aiurea si nimeni nu ia atitudine. Ei bine, claxonul e atitudinea.
La 9:20 claxoanele pot fi auzite de la Odessa.
La 9:25 isi dau seama ca nu are rost si dau muzica la maxim, sa enerveze pe cineva, pe oricine. Sa sufere si altii, nu numai el. Daca pot, acroseaza pietoni.
La 9:30 lucrurile incep sa se miste. Sutele de mii de bucuresteni mai dau un telefon la serviciu, sa spuna ca ajung in 5 minute.
La 9:35 Inca blocati, sutele de mii de bucuresteni incep a doua repriza de claxoane. De data aceasta sunt mult mai timide, mai discrete. Nu se inregistreaza decat 2 atacuri de cord (bieti cetateni speriati de claxoane, din nefericire aflati si in stare de ebrietate la ora respectiva).
La 9:45, bucurestenii mai au putin si ajung la munca. Scot telefonul si anunta ca ajung in 2 minute.
La 9:50 vine o coloana oficiala, sau o ambulanta (de fapt, goala, dar si soferul ei se grabeste la serviciu) sau un echipaj de politie cu girofarurile pornite (intarziati. nu mintal, n-am vrut sa spun asta. la serviciu). Sute de mii de soferi bucuresteni se dau la o parte.
La 9:55 toti incearca sa gaseasca un loc de parcare. La Casa Scanteii se organizeaza mici raliuri spontane in cautarea unui loc.
La 10:00 sutele de mii de bucuresteni se dau jos din masina si se grabesc spre birou. Urmeaza paranoia liftului.