In seara asta am fost la Starbucks Promenada, acolo unde vedetele au pregatit cafele cu dragoste, de Valentine’s Day. Si nu orice fel de cafele si nu orice fel de vedete: Gina Pistol, Giani, Bianca, Cristina Herea. Partea extraordinara din toata povestea, este ca am avut privilegiul sa ajung in barul de la Starbucks. Sa ne intelegem, am mai fost in zona barului de la Starbucks, dar niciodata n-am fost sa … fac cafea.
Momentul in care mi s-a pus sortul pe mine am avut emotii cum n-am mai avut de foarte mult timp. Si cand zic de emotii stiu ce vorbesc, pentru ca am invatat de mult sa trec peste ele. Sortul verde de la Starbucks e greu. Si nu datorita greutatii, ci datorita repsonsabilitatii pe care o are. Fiecare ar putea spune: ce o fi asa de greu sa faci o cafea la Starbucks, respecti niste proceduri si aia e. Pai tocmai aici vine greutatea, emotia si responsabilitatea. Cafeaua aia, trebuie sa fie perfecta. Daca nu e, atunci nu e buna.
Asa ca iata-ma in spatele barului, incercand sa prepar cafele pentru clienti reali. Prima data am fost invatat. Insa datorita emotiilor, nu m-am miscat atat de repede pe cat ar fi trebuit. A doua oara, a trebuit sa pun caramel pe un caramel machiatto. Ah, iar cand l-am servit, trebuia sa ii spun bautura clientului. Am ezitat si am avut emotii. Nu cunosteam tot meniul pe de rost, nu am fost atent, m-am balbait o data. Inacceptabil pentru mine, inacceptabil pentru client. L-a luat, a zambit, am fost salvata de o barista adevarata din Starbucks.
Deja apa curgea siroaie pe mine, iar mana imi tremura pe cana de lapte. M-am lipit de perete sa ma relaxez. Dar nu poti. In spatele barului este intotdeauna aglomeratie, este intotdeauna agitatie. Opt ore pe zi sau cat dureaza tura, trebuie sa stai in picioare, sa zambesti, sa interactionezi si sa glumesti cu clientii, sa cunosti la perfectie meniul, sa stii ce sa ii prepari clientului atunci cand iei doua, trei comenzi deodata. Sa stii … whoaa, o groaza de lucruri despre cafea, despre Starbucks, despre cum se bea, cum se prepara si sa raspunzi la cele mai interesante intrebari. Iar in fiecare zi de barista, sa dai examen din aceste intrebari.
Si doar pentru asta. Daca aveti vreodata ceva de reprosat cuiva de la Starbucks, cititi ce am scris mai sus si reganditi-va. Eu stiam povestile baristilor din Starbucks. Nu le-am combatut niciodata, desi am mai fost in Starbucks, dar nu am incercat sa servesc clienti. Iar munca de barista in Starbucks este … WOW.
Nu e greu, pana la urma. Dar necesita o responsabilitate extraordinara. Si daca credeti ca aveti sanse si vreti sa invatati sa fiti responsabili si totusi sa va distrati intr-un mediu dinamic si foarte misto, aplicati pentru jobul de Barista la Starbucks. Va va transforma, asa cum m-a trasnformat pe mine in timpul cat am stat in spatele barului.
Si imi mai place un lucru la Starbucks in Romania. Pe langa cafeaua si aspectul cafenelelor, care sunt la fel peste tot in lume ( principalul motiv pentru care atat de multa lume prefera Starbucks), mai e un lucru care a inceput sa imi placa. In momentele aglomerate se formeaza cozi la Starbucks. Iar cum Starbucks nu se adreseaza oricui, veti vedea ordine, liniste si disciplina la acele cozi. Nimeni nu se va impinge, nimeni nu se va criza ca de ce asteapta la coada, nimeni nu va fi nervos. Pentru ca nicaieri la Starbucks nu se intampla asta.
Si mai am un mic insight. Se pregatesc noi cafenele si in alte zone decat mall-urile in Bucuresti.
