Andrei a fost joi seara la Universitate, a simtit in plin ce inseamna puterea legii aplicata cu pulanul inainte. Si totul a inceput asa:
Maine va fi la fel.
Daca la TV sau in ziare s-ar fi spus ce s-a intamplat de fapt joi seara, acum as fi invatat pentru examen in loc sa scriu asta; dar nu s-a spus. Cand jandarmii au intrat in multimea care scanda pasnic, presa nu era in prima linie – noi eram. Ei spuneau cum vedeau lucrurile la 50 de metri in spate, si asta nu ajunge.
Cand am ajuns in piata, pe la 9 fara 20, treaba statea putin altfel decat in zilele trecute. Se strigau cam aceleasi lucruri, am recunoscut multimea de la fantana, am recunoscut oamenii pasnici de la TNB, am vazut si multe fete noi, dar atmosfera era diferita.
Curios, am dat o tura repede sa vad toate grupurile si m-am oprit sa stau de vorba cu un domn fara picioare, in scaun cu rotile, cu o pancarta pe care scria ‘Basescu s-a operat la Viena, eu unde?’ Avea o mana extrem de rece, dar cand am plecat si l-am salutat, mi-a zambit atat de cald incat am simtit in tot corpul, si a fost singurul moment din ziua aia cand am simtit caldura.
Am decis sa stau pe partea cu Teatrul – lumea care a fost acolo stie, acolo se strang oamenii care nu vor violenta si nu vor scandal. Nu dupa multa vreme, un jandarm din cordon il impinge pe un protestatar si lucrurile incep sa se agite. Lumea fuge din primele randuri si toti incep sa scandeze ‘Fara vi-o-len-ta‘ si ‘De ce ne provocati?’ Intr-un gest care pare tare dubios acum, exact in timp ce se scanda asta, cineva arunca cu pietre; grupul de suporteri (care e mult mai mic decat s-a lasat impresia in media) incepe sa se agite si mai mult, multi urla ca nu au dat ei, dar deja nu mai conteaza. Jandarmii au inceput deja sa inainteze, si cand inainteaza ei, incep sa zboare pietrele. Trag mult aer in piept si ma proptesc mai bine pe locul meu de la TNB, langa oamenii pasnici; oamenii pasnici care nu aveau nici o idee ce avea sa li se intample.
Jandarmii au ajuns deja in dreptul fantanii, s-au dat niste bastoane, niste pietre, deja e destul de greu sa intelegi ce se intampla, e clar doar ca iar e violenta si de o parte si de alta. Dar atunci se intampla ceva la care nu se astepta nimeni: jandarmii incep sa degajeze si trotuarul de la Teatru. Toata lumea e socata, ‘Suntem pe trotuar’, ‘E perfect legal’, ‘Nimeni de aici nu a facut nimic’ – dar toate astea nu conteaza. O femeie gravida a avut ‘nesimtirea’ sa-si ceara dreptul de a sta pe trotuar si e trantita pe jos – o femeie gravida! Lumea incepe sa strige revoltata, dar tancul se pune din nou in miscare. Nimeni nu trebuie sa tina minte un asemenea abuz. Pierd un tempo si oamenii fug pe langa mine, ajung chiar in dreptul jandarmilor, care imping violent cu scuturile. Cineva incearca sa discute cu ei, dar primeste un baston pe spinare: ‘Circulati va rugam’. Circulam, nu avem ce face. In dreapta mea, un barbat destul de in varsta se impiedica un canal si cade – primeste imediat o lovitura puternica, miseleasca la genunchi. ‘De ce dai ma?‘. Raspunsul vine imediat: ‘In mortii ma-tii, ridica-te ca te omor‘. Lumea merge, si-mi ajung la ureche chestii de genul ‘Jos Basescu, a? Ia de-aci jos Basescu. POC!’. Langa mine, o femeie merge mai incet decat trebuie si e trantita la pamant cu scutul; daca mergi mai incet decat turma, esti mort deja. Alt jandarm se pregateste s-o loveasca la pamant cu scutul, ma bag, iau eu scutul pe coaja, o iau mai mult pe sus si o trag mai in fata, sa nu mai ramana in urma. Simt miros de lacrimogene, lumea incepe sa fuga spre biserica Batistei, si cine nu fuge suficient de repede e calcat in picioare, la propriu si la figurat. Aici nu mai sunt camere, nu mai filmeaza nimeni, aici jandarmii pot ‘aplica legea’ asa cum stiu ei mai bine – si asa cum li s-a cerut.
Dupa momente bune de confuzie si panica, mergem spre bulevard, unde e haos; masini, autospeciale, brigazi. Jandarmii nu dau voie sa se circule pe trotuar, dar o femeie se cearta cu ei si e lasata sa treaca – ma duc si eu repede langa ea, pentru ca nu vrei sa fii singur. Daca esti singur, esti ca si batut si/sau amendat. Spre galeriile Orizont, un grup de oameni stau in strada. Au un banner pe care scrie ‘PDL si USL, aceeasi mizerie‘. M-am uitat la ei, atent, bine si va spun ce am vazut: nu erau huligani, erau tineri si tinere, revoltati, plini de ura dar si de speranta! Lumea ii sustine, se striga iar ‘Fara violenta‘, dar sunt inconjurati de jandarmi si e clar ce se va intampla; ca niste rechini care au simtit miros de sange, brigada inainteaza. Nu se arunca cu nimic in ei, nu sunt provocati, dar inainteaza. Femei, batrani, si inainteaza. Pentru un moment, atmosfera se calmeaza, si se pare ca violenta poate fi evitata; dar e doar o iluzie. Masinaria s-a pus in miscare, si nu poate fi oprita. Jandarmii incep sa urle si sa alerge spre grupul mic din strada. Masinile si dubele pornesc in tromba, blocand pe cat posibil vizibilitatea, iar jandarmii de pe trotuar ordona tuturor sa stea ‘in spatele masinilor‘. Unii incearca sa fuga prin ganguri, doar pentru a fi batuti si tarati pana la dube. S-a terminat. Se mai dau niste pulane de control, se da drumul la trafic, si gata. Huliganii au fost prinsi.
Lumea din Romania trebuie sa stie ce s-a intamplat; trebuie sa stie ca tineretul e plin de furie, ca isi vrea drepturile, si ca e calcat in picioare. Ca batranii sunt calcati in picioare, femeile la fel, indiferent daca au facut ceva sau nu. ‘Huliganii’ sunt scosi ca tapi ispasitori, dar nu suntem huligani. Suntem studenti, profesori poate, doctori, medici, pensionari, si suntem batuti si abuzari de oameni ai caror salarii le platim.
Merg inapoi la TNB, unde un pensionar sta pe scari singur, si un jandarm trage de el sa-l ridice. Merg si ma asez langa el si-l intreb daca e vreo problema. Jandarmul zice: ‘Nu, cata vreme va comportati civilizat‘. Civilizat, zice el. Nu ma pot abine, scuip si plec.