M-am intalnit adineauri pe ninsoarea si pe zapada asta in trafic (acolo unde ma intalnesc eu de obicei cu baietii buni, Vlad), cu Mircea Badea. Era cu masina lui, mergea incet, deosebit de incet pastrand o viteza si o distanta constanta fata de mine. Bineinteles, constient ca pe jos aluneca al naibili de rau. Arata al naibili de obosit si trist, ca sa nu zic ingrijorat. Drept urmare am evitat sa-l scot la o cafea nocturna.
Anca nu m-a lasat sa dau geamul jos si sa claxonez, ca sa vorbim si noi asa ca intre baieti. Asa incat am plecat mai departe lasandu-l in urma.
Acum astept reactia lui ca-mi stie masina 🙂