Am fost sambata la spectacolul lui Armin van Buuren, Armin Only Intense.
Ma puteti interpreta ca si cum as fi carcotas, dar fata de concertul de la The Mission din 2011, anul asta, la Bucuresti am avut si artistii. Dap, a fost misto. Am vazut reactii pe Facebook, cum pentru unii oameni asta a fost concertul lor. Si le dau dreptate. Pentru ca ei n-au vazut alte concerte. Si categoric n-am nimic de reprosat pentru organizarea de la Bucuresti.
Armin isi cerea relativ scuze acum ceva timp, intr-o postare pe Facebook, in care zicea ca stie ca sunt prea scumpe bilete, dar ca ne va oferi la Bucuresti cel mai tare show. Ei bine asta cu biletele scumpe, aparent nu intra oricine la spectacol si ar veni doar fanii si cei care inteleg muzica. La noi au fost … tzaranii si fitzosii.
Am stat relativ mai in spate si da, ma declar deranjat de fufele care erau pe langa mine si se uitau la show fara sa danseze. Ma declar deranjat de faptul ca se uitau la mine ca la un descreierat care danseaza. Si nu am stat in fata, in mijloc pentru ca era prea aglomerat acolo.
Partea buna e ca la Armin s-a reusit un sit down, partea nasoala e ca dupa ce s-au ridicat in picioare oamenii n-au sarit si se uitau asa, ia ce se mai intampla. Partea buna e ca au fost baloanele galbene de la ping-pong, dar in timpul melodiei, niste tigani de langa mine care miroseau a transpiratie pentru ca nu se epilau la subrat voiau sa le fac poze. Really, pe Ping Pong?
Sper ca am fost singurii si ca Armin a pus ora aia de vynil, dupa spectacolul Armin Only Intense, doar pentru noi. Sper ca nu a mai facut asta in alte tari. Asta pentru ca desi publicul nu a fost cel mai perfect, Armin a fost entuziasmat de ce a vazut de pe scena. Si de sus s-a vazut foarte, foarte bine.
As vrea insa sa compar concertul de la Bucuresti cu alte concerte ale lui Armin. Cel de la Polivalenta de la The Mission s-a auzit mai bine, la Ultra Music Festival in Croatia au fost alti oameni, nu romanii de aici. Dar singura diferenta intre celelalte doua concerte si acesta a facut-o fix publicul. Oamenii aia stiau de ce sunt acolo si erau la concert tocmai pentru ca voiau sa asculte muzica.
Ai nostri au plecat repede in Fratelli. Adica pe langa faptul ca nu inteleg de ce exact pleci de la Armin la ora 12 jumatate noaptea, de ce ai pleca in Fratelli la ora 4 dimineata. E ca si cum ai pleca la lautari, dupa o noapte in club. Oh wait. Asta se intampla in Romania.
Mi-a placut mult pretul la bautura. In final am avut preturile la acelasi nivel cu restul Europoei, adica vreo 3 euro jumatate pentru 250 ml de bere. Si cu toate astea n-am inteles cum naiba sa reusesti sa te imbeti la concert? Adica o data ca dai o tona de bani pe bautura ca sa te imbeti, paharul de vodca cu ceva era 55 de lei. Si a doua oara ca te imbeti si se alege praful de concertul la care ai fost tu. Cum a fost? Nush ca m-am facut praf.
Clar, avem nevoie de o sala de spectacole mult mai mare. Romexpo nu are nici infrastructura necesara, nici inaltimea necesara sa poti asigura o sonorizare calumea, dar si efecte de lumini sau de o scena calumea. Si spectacolul a fost sold out. Adica nu au mai fost bilete puse in vanzare de organizatori. Iar organizatorii, ca niciodata, au respectat strict toate elementele contractului. Nici un loc in plus peste bilete, nu tu ingramadeala, nu tu solutii extreme, nu tu batjocura. Ma sperie ca Eventim si-a facut treaba.
Armin van Buuren a plecat la final, dupa ce a pus o ora pe vynil, spunand ca e gata, sunt obosit, nu mai pot. A stat in picioare si a dansat fara pauze de pipi sau … mai stii ce, de la ora 9 pana la ora 3 dimineata. Noi am stat, am mancat, am am fumat si am baut.
La inceput se zicea la coada Armin Presedinte, la final, pentru ca Armin a plecat fara sa zica pe microfon bine, pa! au fost niste oameni care incepusera sa strige Muie Ponta.
Pentru biografie, o sa va las aici doua linkuri, Amsterdam si Split. La cel de-al doilea eu eram in stanga. Biletele invitatilor mei au fost oferite de Heineken, KLM si Philips.